Maria Gheorghe

într-o zi, am visat că (S) a spus: la noi totul e inedit, frumos și imposibil... ca o căsnicie care nu merge, dar dăinuie... și prin ce minune? prim minunea luării în serios a celuilalt... nu cred că te-a luat cineva mai în serios decât te-am luat eu... și asta o spun tocmai pentru că eu am un fel de uimire în fața unicității clipei... și aceasta o încarc cât se poate cu fericirea care să nu treacă. am ramas mută. a doua zi abia așteptam să urc în metrou… așteptam să înceapă să-mi spună… apoi am dat să-i spun visul. s-a întâmplat de câteva ori să începem deodată același cuvânt, apoi am tăcut, ca-n vis, și-a vorbit numai el...

din pipa lui batrana, un rotocol de fum
iesea ca o chemare in clipa de acum
parea ca-i o corola din spintecari de ganduri
intr-o strafulgerare-n cuvinte din trei randuri

\"jusqu\'au moment où
tu n\'apprendras pas
à vivre
sans questions
tu ne comprendras pas
comment tu peux
brûler sans fumée
je ne t\'ai pas encore dit
comment une pensée
pas plus grande qu\'une larme
se casse en touchant le rêve
comment un souvenir
change en un futur passé\"

le-am ridicat mai scurte pe Muntele Tabor
sa fie-n zvon de soapte samanta de Ador
e zarul meu albastru din rotocol de fum
cu care inchid cercul atunci facut acum

sa aiba timpul impresia ca sunt vremuri care i se potrivesc, precum aripa face zborul mai repede... mai lent?!

voi trece si eu prin vidul tau... cu gemenele... où je traverserai ton rêve plein « full »… bilingv… cand seamana, se deosebesc tot mai mult, incat intregul e o marca inconfundabila... nimic mai mult decat o imp:resie de tarm de mare... intr-o catedrala… birerica de lemn mi-aduce aproape « ultimul dor » al lui Pompiliu…
……………..
asa se face ca Latratul Ponnei seamana leit cu un cantec, iar Dorruta e picatura din lacrima Dorrei, cea care linge intru bandaj rana pescarusului Pierre Nadar.. Batranul il asteapta la Far...

\"orice asemanare cu persoane e intamplatoare\", scrie cu cerneala simpatica pe plaja…

sper sa ajung la ora de taina cunoscuta… aici e abia 10:34 si Andante deja zboara, in casa are o furnica… si toate cate vezi aici canta in cor La multi ani, gemenelor! Si ele latra, bucuroase de oaspeti…

a se citi in ploaie, cand incepe:

le poisson d’aujourd’hui avale celui d’hier le poisson de demain avale celui d’aujourd’hui… de la même manière, les pensées s’avalent entre eux… qu’est-ce que tu dis sur l’histoire d’aujourd’hui la plus drôle être rencontré le matin sur la plage a été une fourmi avec des ailes qui avait pris un ver et le portait en dessous d’elle pour lui trouver un abris…………….

sa nu uit de dunga in dégradé de-albastru…

(PS) à midi j’irai commencer la fête à Pizzaiolle…. Tu peux trouver l’adresse sur internet à l’aide du google, le « tout-savoir » imparfait….. mais je serais à l’heure de l’autre coté de l’Atlantique… un repère : Vieux Montréal… pas loin du Phare…

deja am facut comanda, ca o furnica, intr-o zi lucratoare si la o ora cu zecimale, sa se duca intr-o carte, sa caute si sa mi-aduca Mantisa asta a lui Fowles, poate o gaseste lema printre dileme, sa vad si eu cum stam cu matematica asta poetica... tare sunt ignoranta, dar iau semnul bun din ea, am atatea de aflat!

eu m-am uitat, in graba, in dictionarul limbii romane contemporane, pe google la \"rechercher\", \"j\'ai la chance\" si am gasit ca-i vorba de niste zecimale de logaritm... si nu stiu cum, mi-a venit asa, ca un radical din -1, tabla de sah cu g4... dar nu-i asta mutarea... am ramas in urma povestii... asa ca am de recuperat, sa ajung la \"tymp\" la butuc...

toate semnele tale sunt bune, chiar si cand nu se vad, nu se aud, nu vorbesc, dar mereu canta...

e atat de liniste-n in fata acestei vitrine, atat trecut si prezent, atata bucurie si tristete, atata fericire... un prieten iti sta cu nasul lipit de umar… cand tu povestesti despre furnici... spune Dana, pe ce umar? sa prind cu totul imaginea acesui \"oras\" fericit...

\"cu pretuire pentru adâncimi de gând\", cum frumos spune Ioana, Domnule Mihalache, ait trecut cu pasul ferm prin \"substanta\" si ati uitat de stea...
sau trestia...

las si eu aici, ca semn de plop, o frunza:

végétal, ancestral, la vie dans le banal... le sanctuaire, la paillasson, la gare, l\'été, le matin et la soirée… il pleut sur la pensée brûlée à grand feu et défait... sur les marches de l\'escaliers, s\'étendait un ombre d\'une soirée… seul, le fumeur de pipe sait c\'est quoi un sac de cendre et combien de fumée...

sa-mi fie iertat daca din asteptare am impletit amanare... multumesc pentru vizita la Biblioteca pentru toti... e un vis, dar te asigur ca multe sunt naturale, asa cum le face viata... iti dau numai un exemplu: manuscrisele, parte din ele le-am gasit in jurnal...

Iata inca o carte frumoasa... asa incepe:

\"noapte de vară -
printre stele mirosul
florilor de tei \"

maria

\"Asa cum te chinui
sa prinzi un post strain
rasucesti stiloul la dreapta

invarti
pana la refuz
lujerul ultimei iubiri vesnice
prin bruiajul pescarusilor, prin
padurea ecourilor
adevarul tau
te invarte la stanga, la dreapta,
pana la lacrima,
pana la punct
marea se clatina
noaptea se leapada
de adevaru-i
defunct\"
(Radu Suiu)

undeva fara adresa, candva fara data, am gasit acest anunt intr-o sticla de buzunar... la origini, pe un vapor, cred ca era plina cu rom...

si le matin, quand le tapis enchanté commence à être déroulé vers midi pour qu\'il attrape le rêve de la nuit et le café n\'est pas sucré, ça veut dire que toutes les abeilles ont été remerciées par la reine pour leur manque d\'attention… le miel a été volé par les ours gardiens d\'alvéoles hexagones de la ruche...

ti-ai pune o intrebare? Sau o dorinta?

las aici, poate stie ceva imblanzitorul sau, de ce nu, Remmy...
piratul?

...spre strainatati si instrainare a fost si Piata Universitatii din acele zile magice... nu stiu care va fi cureaua de transmisie a ceea ce am trait ACOLO, catre cei care azi abia de mai apleaca urechea la un suspin, la o lacrima...

intru amintire si reculegere,
maria

acest Tarm cu maci salbatici e sa fie un izvor de vise care curge limpede ca lumina zilei si cristalin ca oda bucuriei...
..............
......................
.............................

\"mon jardin est une fleur avec la maison éparpillée du manuscrit de la vie perdu une fois dans la pensée\" : Magnifique !!! (Nicole Pottier)

Ioane, ai ridicat aici o scara in Casa cu iedera pe care am urcat-o treapta cu treapta in bucuria coborarii cararii spre mare... fata aceasta din... umbra a dat poemului emotia gestului... liber sa fie...

Atunci fata
și-a scos de la gât pandantivul
și mi-l aranjă,
pe pipăite,
pe o fila din calendar,
in dreptul inimii.

Poemul tau are \"aerul\", dintre firele de iarba, mai frantuzesc decat romanesc... poate din François Villon, poate din Jacques Prévert, Albert Samain... sau, de ce nu, Yourcenar... poate de aceea \"versiunea\" franceza (absolut fidela celei romanesti) a primit o stea rosie... si asta, nu pentru traducere, ci pentru emotia gestului fetei din… umbra... pentru cat de \"francez\" canta... il aud pe Serge Gainsbourg cum il tremura vocea in emotia atingerii...

Alors, la fille
enleva le pendentif de son cou
et le posa sur moi,
en tâtonnant,
à l\'endroit du cœur.

De la \"francezi\" fata din... are o stea rosie... de la mine, traditionalul un pumn de scoici, si inca unul, de pietre rotunjite de bucuria gestului unui val ce le-a udat ca pe o floare...

în semn de recunoaștere/sunt aici/sunt aici
ceva alb ceva ireal ceva nou
se repeta

tare m-a cuprins mana ta dreapta, cu care ai desenat aceasta poezie...

maria

Mi-a fost daruit un drum… cu dragoste si incredere in oamenii pe care i-am intalnit, am parcurs partea lui de eternitate… si-am mai aflat atatea cate mi-au mai ramas sa parcurg…
http://www.poezie.ro/index.php/personals/1782276/Drum_dăruit

Memoria este partea noastra de constiinta care isi randuieste trairile dupa intalnirile rare cu alte constiinte, surate ale unor amintiri afective ce nu pot trece in uitare…
http://www.armyacademy.ro/reviste/1_2005/a15.pdf

I-am scris Domnului Herinean, cu rugamintea sa deschida aceasta pagina a lui Miron Pompiliu de pe agonia... s-o \"imbunatatim\" de inedit…n-am primit nici un semn... de putinta sau neputinta...

Din intamplare, l-am intalnit pe Mircea Vintila, care s-a aratat deosebit de interesat si miscat de \"pelerinajul\" meu… avea multi prieteni buni in lumea literara din Iasi si era hotarat sa descifreze putin misterul de pe piatra... http://national.is.edu.ro/ro/index.php?pag=personalitati&menuopt=2&letter=16&pers=139

I-am scris, am vorbit de cateva ori la telefon cu Doamna Olga Rusu de la Casa Pogor... se aratase deosebit de disponibila in a-mi acompania bucuria ca ajunsesem acolo si ca-mi pun intrebari si las mirarile sa dea raspuns...

Acum, distantele s-au lungit pana spre marginea nesfarsitului, ecoul inca n-a ajuns...

Cine e Miron Pompiliu? Doar atat! O piatra sub un stejar batran, langa care se odihneste a paza, din cand in cand, un caine? http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=220&cmd=articol&id=8201

Incercand sa iau legatura cu cineva de la Scoala generala din Stei, \"Miron Pompiliu\", am dat de o mica poveste a lui Gellu Naum... asa am aflat ca Pompiliu avea si o sora... http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7531&categorie=)

credeam ca n-am aflat decat ca exista o piatra care se roaga la umbra unui stejar… pe piatra, mai multe nume… nume care cer simplu: voi, urmasii nostri, cine suntem noi?…

dar nu e doar atat cat credeam... am mai aflat ca intr-un drum nu esti niciodata singur, ca niciodata un drum nu este doar atat cat se vede... deocamdata as spune ca din drumul acesta al meu am vazut piatra de care ziceam si-am intalnit niste oameni si usi despre care las semn la http://agonia.ro/index.php/poetry/136004/Ultimul_dor

Fata cu scrisori in par se trezi intr-o dimineata de vara cu visul noptilor de pe o scara... incepu s-o urce treapta cu treapta... si scara se inalta tot mai sus, crestea odata cu Tarmul, fiul Plajei cu suflet... cu caini si pescarusi... si toate soaptele din adierea maslinilor, salciilor, plopilor... se acordara cu cantecul unei viori ce chema s-o acompanieze un violoncel... florile toate se asezara-n cor, iar pasarerele isi facura cuib in catedrala marii...

Cand s-a strigat catalogul, marea a raspuns “prezent”, trimitandu-si Sol-ul la cascada prin pestele in ploaie........

O sfera, o carte si un zar se rostogoleau intr-o tacere, lasand urme de mister... Iluzie? Adevar!............. scara isi dubla cateva trepte si incepu sa se inalte si pe plaja de la Saint-Tropez... in ecou........

... urmeaza ca pe fila Rafilei, cu miezul verbului « a fi », fata cu scrisori in par sa inalte un zmeu, pescarusii sa aiba companion de zbor...

Un cantec si un latrat de caine cuprinsese Peninsula... asa a inceput cartea... intr-un \"cuprins de cantec\"..........
......................................................

«\"probabil că ziua asta a caștigat-o mai multă lume și astfel coincidențele și incidentele fac jocul hazardului. pîna cînd? pînă cînd lumina și ordinea vor fi mai tari ca hazardul\"».

asteptarea a pregatit un loc bun pentru amanare, incat hazardul sa aiba multe sanse...

in fine, ma bucur de joc, sa fie cu noroc!
maria

«\"si uite-asa - zicea domnu-nvatator -discutand, iese adevarul!\"
si discutam, si ziceam, si vorbeam»: ,,ia scara mea si urc-o, dar cu pasii tai...,, «si mai cazu un cuvant tremurat, ori un cuvant de taina... indoiala... sau asa ceva...» si semne de intrebare se scuturara si ramasera intr-o mirare... pana cand?

in atelier, intre pietre, scoici, pensule si culori, se leaga impletite fire de poveste cu a fost si este... sa fie... mai apar un creion, o guma in forma de zar, o fila alba de hartie... si o mana aparuta din senin si suflet sa ajute \"obiectele\" sa lase urma cu urmare...
multumesc de vizita pe stradela, adresa aceea de la sapte fuse orare...