ceva alb ceva ireal ceva nou

teama că se va repeta
iar și iar și iar
încă și încă și încă
o stranie întâmplare
sau poate bucuria pe care o simți când încui ușa
o dată
de două ori
de trei ori
te lipești cu spatele de ea închizi ochii
strigătul urcă încet greu dureros
nu ajunge în exterior
nimic nu tulbură liniștea camerei tale

frica de oameni frica de atingerea lor
frica de ochiul străin care te urmărește
când vrei să zâmbești când taci când pleci când nu te întorci
când nu aluneci când nu mai poți spune și nu mai poți scrie cuvinte

ceva alb ceva ireal ceva nou
zgomot de fond ceață frig emily dickinson și câinele ei de vânătoare fum
mâna dreaptă ridicată în semn de recunoaștere
hei
sunt aici
hei
sunt aici
hei
sunt aici
o dată de două ori de trei ori
apoi liniștea
somnul

și iar

aceeași
doar pentru tine
doar a ta
a nimănui altcuiva
îndepărtarea

ascultă poezia în lectura autoarei