Poezie
duminică și un prieten cu nasul lipit de umărul meu
2 min lectură·
Mediu
țin minte străzile înghesuite una în alta zăpada strălucind sub bocancii noștri uriași de armată
umbra se întinde molatic peste întâmplări de oameni tăcuți
înspre noapte un singur chibrit aprins la voia întâmplării
și tu apari ca întotdeauna adus de flacăra lui cea subțire
ești bătrân prietene ai riduri multe și părul albit prea devreme
surâzi liniștit studiindu-mi cu aceeași mirare tristețea
îți desenez pe mână un ceas cu pixul cel verde primit în dar de la tine
va bate el în neștire orele vii și fosforescente ale trecerilor noastre prin lumina atâtor și atâtor orașe
sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica unde în copilărie
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
și gândindu-mă că trebuie să apară din senin 1000 de furnici fericite
(altfel de ce se numea cofetăria aceea furnica?)
1000 de furnici țopăind fericite în papuci roșii de lemn
și desigur cu foarte multe bomboane ascunse prin buzunare doar pentru mine
le-am așteptat o copilărie întreagă
și tot n-au venit
asta probabil pentru că nu aveam răbdare-ndeajuns
uite
acum tu stai cu nasul lipit de umărul meu și îmi spui că ehehei vor mai trece ani mulți
dar nimic nu se va schimba
îmi spui asta în timp ce eu scriu poezii cu furnici și bomboane
și tu spui
da
vezi
ehehei
am dreptate
nimic nimic nu se schimbă nimic
rămân mereu doi prieteni mărunți ascunși într-o duminică oarecare
fără de capăt și desigur fără-nceput
ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb
uneori mi se pare că ești doar o furnică
nu înțeleg de ce tot țopăi fericit și ce e cu papucii ăia roșii de lemn din picioarele tale?
tu chiar ești aici iar duminica nu a fost nicicând mai frumoasă
aprindem chibrituri fumăm iar țigări școlărești fără filtru
ai reușit să repari gramofonul cumpărat de la magazinul din colț
bem suc colorat în albastru și râdem nespus de tare
până la urmă cam asta e totul
iată un oraș fericit
ascultă poezia în lectura autoarei
umbra se întinde molatic peste întâmplări de oameni tăcuți
înspre noapte un singur chibrit aprins la voia întâmplării
și tu apari ca întotdeauna adus de flacăra lui cea subțire
ești bătrân prietene ai riduri multe și părul albit prea devreme
surâzi liniștit studiindu-mi cu aceeași mirare tristețea
îți desenez pe mână un ceas cu pixul cel verde primit în dar de la tine
va bate el în neștire orele vii și fosforescente ale trecerilor noastre prin lumina atâtor și atâtor orașe
sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica unde în copilărie
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
și gândindu-mă că trebuie să apară din senin 1000 de furnici fericite
(altfel de ce se numea cofetăria aceea furnica?)
1000 de furnici țopăind fericite în papuci roșii de lemn
și desigur cu foarte multe bomboane ascunse prin buzunare doar pentru mine
le-am așteptat o copilărie întreagă
și tot n-au venit
asta probabil pentru că nu aveam răbdare-ndeajuns
uite
acum tu stai cu nasul lipit de umărul meu și îmi spui că ehehei vor mai trece ani mulți
dar nimic nu se va schimba
îmi spui asta în timp ce eu scriu poezii cu furnici și bomboane
și tu spui
da
vezi
ehehei
am dreptate
nimic nimic nu se schimbă nimic
rămân mereu doi prieteni mărunți ascunși într-o duminică oarecare
fără de capăt și desigur fără-nceput
ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb
uneori mi se pare că ești doar o furnică
nu înțeleg de ce tot țopăi fericit și ce e cu papucii ăia roșii de lemn din picioarele tale?
tu chiar ești aici iar duminica nu a fost nicicând mai frumoasă
aprindem chibrituri fumăm iar țigări școlărești fără filtru
ai reușit să repari gramofonul cumpărat de la magazinul din colț
bem suc colorat în albastru și râdem nespus de tare
până la urmă cam asta e totul
iată un oraș fericit
ascultă poezia în lectura autoarei
0115.608
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 341
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “duminică și un prieten cu nasul lipit de umărul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1794376/duminica-si-un-prieten-cu-nasul-lipit-de-umarul-meuComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBde ce se numea cofetăria aceea furnica...oricum, ciudat nume pentru o cofetărie:)))
prietenul meu despre care e vorba în această poezea și-a pus ochelarii și ți-a citit și el comentariul
spune că ești foarte politicos și amabil
eu
cred că el are dreptate
Teodor Dume, îți mulțumesc pentru semnul de lectură
danabanu
prietenul meu despre care e vorba în această poezea și-a pus ochelarii și ți-a citit și el comentariul
spune că ești foarte politicos și amabil
eu
cred că el are dreptate
Teodor Dume, îți mulțumesc pentru semnul de lectură
danabanu
0
IMpoem ca un spectacol grandios, de sunet si culoare...\"iată un oraș fericit!\"...imi vine sa rad si sa-ti spun: tare frumos, Dana Banu!...stiam eu ca fericirea e molipsitoare... si inteleg \"ce e cu papucii ăia roșii de lemn din picioarele tale...\"
0
DBcred că ești printre puținii autori de pe agonia pe care i-aș fi îngăduit să stea lângă mine pe vremuri cu nasul lipit de vitrina cofetăriei furnica
asta e aproape o declarație de prietenie...vreau să îți spun că pusesem monopol pe vitrina respectivă și nu îngăduiam nimănui să stea lângă mine
în rest
mă bucur să îți citesc semnul de lectură și îți mulțumesc pentru el
dana
asta e aproape o declarație de prietenie...vreau să îți spun că pusesem monopol pe vitrina respectivă și nu îngăduiam nimănui să stea lângă mine
în rest
mă bucur să îți citesc semnul de lectură și îți mulțumesc pentru el
dana
0
AFDana,
aste sunt aiurea:
\"ești bătrân prietene ai riduri multe și părul albit prea devreme\";
\"sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica unde în copilărie
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
și gândindu-mă... \"
în primul caz ai o \"rezoluție\" excelentă aici, în primul vers al strofei a IV-a: \"ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb\"
în cazul ălălalt, spune și tu:
\"sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
gândindu-mă... \"
aste sunt aiurea:
\"ești bătrân prietene ai riduri multe și părul albit prea devreme\";
\"sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica unde în copilărie
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
și gândindu-mă... \"
în primul caz ai o \"rezoluție\" excelentă aici, în primul vers al strofei a IV-a: \"ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb\"
în cazul ălălalt, spune și tu:
\"sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica
stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar
gândindu-mă... \"
0
MGe atat de liniste-n in fata acestei vitrine, atat trecut si prezent, atata bucurie si tristete, atata fericire... un prieten iti sta cu nasul lipit de umar… cand tu povestesti despre furnici... spune Dana, pe ce umar? sa prind cu totul imaginea acesui \"oras\" fericit...
0
ȘCimi place titlu dana, nasul prietenului lipit de umarul tau, precum nasul tau candva lipit de vitrina. asta da imagine poetica frumoasa.
placuta tare am vrut sa zic si sa fug repde repede
cu drag, stefan
placuta tare am vrut sa zic si sa fug repde repede
cu drag, stefan
0
EP...nespus de tare(bine, n.b.), dar bine spus - decibelic, vorbind(?)
glasul tău estompează, cred eu, asperitățile textului, am avut senzația că ascult o poveste(deșteaptă - de la bunica 2) \'depănată\' cu har, la ceas de \'nocturne\'...
de fapt, este o sensibilă \'poezea\'(cum îți place să zici) de dragoste, aproape diafană, aproape not elian, frumoasă, ca o fată frumoasă, chiar acceptând(în starea de grație):\'până la urmă cam asta e totul
iată un oraș fericit\'... și un oraș \'fericit\'?!
cu bucuria unui glas susținut de-un text rotund,
eugen
glasul tău estompează, cred eu, asperitățile textului, am avut senzația că ascult o poveste(deșteaptă - de la bunica 2) \'depănată\' cu har, la ceas de \'nocturne\'...
de fapt, este o sensibilă \'poezea\'(cum îți place să zici) de dragoste, aproape diafană, aproape not elian, frumoasă, ca o fată frumoasă, chiar acceptând(în starea de grație):\'până la urmă cam asta e totul
iată un oraș fericit\'... și un oraș \'fericit\'?!
cu bucuria unui glas susținut de-un text rotund,
eugen
0
chiar, dana, cel mai greu lucru e să aștepți...
un poem marca danabanu, sincer și plin de trăiri
tu nu poți scrie altfel, decât bine
iau pentru inimă și gând:
\"nimic nimic nu se schimbă nimic
rămân mereu doi prieteni mărunți ascunși într-o duminică oarecare
fără de capăt și desigur fără-nceput
ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb
uneori mi se pare că ești doar o furnică
nu înțeleg de ce tot țopăi fericit și ce e cu papucii ăia roșii de lemn din picioarele tale?
tu chiar ești aici iar duminica nu a fost nicicând mai frumoasă\"
cu sinceritate,
teodor dume,