MDMaria Del
Verificat@maria-del
orașul de vis
„Tu Doamne învii și spui: Iată, totul e nou! Si lumea e bună foarte.”
„din adâncurile pământului iarăși m-ai scos”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Frumos si echilibrat ai vorbit despre cum adevarata implinire - si cea faptica -izvoraste si se revarsa din si in latura meditativa a rugaciunii. E un act de maxim curaj sa te refugiezi in existenta, dar numai \"ochiul hranit dimineata\" \"de sangele icoanei fara nume\" isi poate spune cuvantul seara prin ruga\" - la ora implinirii. E aici un cerc care se inchide si totusi din centrul lui un alt plan care se deschide la nesfarsit, facand abia astfel posibila existenta cercurilor. Plec de aici cu bucurie si caldura...si mai vin.:)
Pe textul:
„împlinire" de Teodor Dume
0 suflu
ContextVoiam sa spun ca ellada ma duce cu gandul acum spre sisteme filozofice, spre Platon cu distinctia lui intre idei ca esenta si lumea materiala (cu sori pitici:))- un fel de a privi care se imbogateste in finalul poeziei, transfigurandu-se in lumina limbajului necartografiat, fara repere obisnuite, tainic. De fapt acest fel de a privi \"elladic\" e cumva infasurat intre inceput si final, asa cum ideile sunt cuprinse si infasurate in limbaj. Un poem de dragoste cosmologic...si ontologic, prin trimiterea la origini.
Sper ca n-am incurcat prea tare notiunile astea filozofice:).
Sper ca n-am incurcat prea tare notiunile astea filozofice:).
Pe textul:
„ramonaj" de florin caragiu
0 suflu
ContextFericit omul care doarme cu pleoapele cusute cu lumina, pentru a se trezi candva in surprinderea tainei. Aproape prea fericit, oare o merita, asa, fara sa fi facut nimic, in afara de a fi aruncat copilareste cu sori pitici si caracatite, se pare in maniera greceasca?:)
florin, ce inseamna ramonaj?
florin, ce inseamna ramonaj?
Pe textul:
„ramonaj" de florin caragiu
0 suflu
ContextMi-a placut poezia ta...cred ca \"burtica mierlei\" m-a cucerit cel mai mult,vad in ea o iubire-comuniune cu/sensibilitate fata de tot ceea ce traieste si suspina pe lumea asta, desi nu era telul tau direct. M-a fascinat apoi finalul, a venit ca un fel de luminare a unor ganduri/sentimente mai vechi si mai recente, asa cum sugerezi si tu, repetate, venind in cerc. Poate ca nici nu poti muri impreuna cu cineva, ci doar trai impreuna (fie si dupa moarte). Sa mori e doar un gol...si golul nu exista...e doar o abstractiune. De aceea si suferinta de a nu putea muri cu cineva impreuna ascunde doar plinatatea dorului de a trai cu adevarat, trecand prin \"morti\" repetate.
Pe textul:
„liniște sub gheață" de Catalin Pavel
0 suflu
ContextAm impresia ca aici vrei sa \"provoci\" cititorul sa patrunda, sau mai bine zis sa se ridice peste contrarii (\"linisteste-ti mainile intr-o sfera\"). Ia de exemplu titlul acela care te face sloi de gheata si finalul, deosebit de \"arzator\" si de fapt foarte, foarte reusit. Mi-a placut mult si \"foamea nu o dreseaza somnul ba mai mult/ o intinde ca pe o culoare pe panza\", o pregatire a trezviei din final. Mi se pare chiar ca exista o gradare, de la rece la tot mai fierbinte si totusi exista simetrii, un joc al frigului si al arderii, la mijloc izvorul si de o parte si de alta, peretii-potir ai inimii si mintii.
Pe textul:
„fii sigur și rece ca o oră fixă" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextCe frumos curg versurile tale si ce firesc e totul! Ca o miere dintr-o scorbura cand vine ursul si se bucura si-si scutura laba molcom de prietenele albinute...:)Spun si eu asa, cu nasul in geam/Doamne-ti multam. :)
Pe textul:
„OPINCÂND OPINCILE" de Marcel Cepoi
De îmbunătățit0 suflu
ContextInteresanta aceasta alaturare a cuvantului \"oglinda\" de imaginea fie brutala, fie foarte decisa a \"pumnului in masa\"; sau poate e asa ca decizia necesara noi o simtim ca o brutalitate fata de noi insine, fata de imaginea noastra in oglinda. Dar ea ne duce acasa...(Totusi daca decizia se transforma in brutalitate si brutalitatea depaseste o anumita limita sufletul devine o rana si \"acasa\" devine, cel putin pentru o perioada de timp, ceva nesigur, indepartat, cinic, o promisiune falsa.)
Pe textul:
„oglinda..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextDa, de trei ori daca ne uitam e bine, a treia oara oglinda e acel abator unde ne asteptam sfarsitul. Iarta-mi comentariul scurt, privirea acestea a ta, fara aparare, fara rest, nu ma mai lasa sa ridic altar primelor doua. Dincolo de linia orizontului insa pandesc cuvinte de foc pentru poetul privirilor.
Pe textul:
„cântec de adormit strigătul" de Dana Banu
0 suflu
ContextGroapa aceea comuna gratioasa e locul de unde se inalta copacii uriasi, locul radacinilor...adica soarele. Frumos cerc al cuvintelor, gratioasa groapa comuna ai sapat tu aici. Un singur lucru ma innegura aici, o singura umbra imi acopera trupul: fumul tavernelor. Poate pentru ca sunt si om si mult mai putin - asa putin, asa imposibil cum un copac sta cu radacinile in soare - poet.:)
Pe textul:
„să nu pleci la drum pe înserat" de Dana Banu
0 suflu
ContextBananierul nu este de fapt un copac, ci un fel de arbust al carui trunchi nu este un trunchi propriu-zis, ci se formeaza prin impletirea si presarea pana la stabilitate si integritate a frunzelor care s-au uscat. Aceasta imagine o am eu cand iti citesc poezia. Si e ca si cum noi, lumea care o citeste, ar fi oarba si tu le-ai explica procesul prin care apartele trunchi se formeaza si noi am spune da, da, dar frunzele sunt moarte, uscate, urate, dar n-am vedea nimic, n-am vedea intregul, pentru ca tu il ascunzi, vrei sa-l ascunzi. Banana e un fruct prea dulce pentru suferinta acestei lumi ale mele, spui tu, ia, nene, un mar de pe la noi, de langa gard, asa, viermanos, nene. Si noi il luam si cine stie, in timp ce viermele ne aluneca printre dinti, poate ni se deschid ochii si ne aflam in gradina unde toti copacii isi pleaca creanga pentru noi.
Pe textul:
„***" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextMi-a placut povestea ta, mai ales intorsatura aceea cu totul neasteptata a banuielii bunicii tale, urmata de tandretea ta marita. Acum, e drept, e seara si eu cam obosita si ma voi duce sa ma culc, dar marturisesc ca n-am prea inteles antepenultima fraza: \"Acolo, la ora asta...\", mi se pare putin cetoasa, ma pierd in \"aici\" si \"acolo\" si fusuri orare si cesti de cafea si nu mai stiu despre care timp si spatiu vorbesti. La buna citire!
Pe textul:
„Șalul de mătase" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextO senzatie de pendulare - poate intoarcerea limbii o sugereaza, ca si ameteala aceea care mai trece din cand in cand, bate la usa si fuge- intre teama-claustrofobie si dorinta de eliberare. Submarinul imi vorbeste de scufundare si pestii ciugulitori de anihilare, dar eliberarea pandeste la usa, in aburii care ies dimineata din pijama si in iarba care asemenea celei din poveste desface lacatele cele mai greu de descuiat, cele ale vederii. Dar aceasta eliberare nu se poate face de catre jumatatea cea lenesa, cea care trandaveste si se oxideaza la soare si nici inconjurata de locurile lalai ale celorlalti. De aceea scufundarea. Las aici un semn de apreciere a inchegarii acestei poezii...chiar daca sub forma de aburi:)
Pe textul:
„într-un vis camera mea era un submarin" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextPetre, chiar crezi ca fericirea consta in \"speranta de viata, siguranta, sanatate si confort?\"... Oare nu e teama mai mult sau mai putin latenta a celor astfel \"fericiti\" un semn ca fericirea nu consta in toate acestea? (Aceasta teama/anxietate exista, e un fapt de necontestat, intra intr-o farmacie din vest, stai la panda o zi intreaga si vei vedea ca cele mai multe medicamente vandute sunt anxioliticele si neurolepticele.) Eu cred ca problema nu se pune in termeni de \"cu ecologistii/impotriva ecologistilor\", ci in termenii \"viata cu sens/viata golita de orice sens\". Daca am cauta (si gasi) sensul, ne-am curata - toti- pe dinauntru si atunci am gasi si bunul simt si masura curateniei exterioare.
Pe textul:
„Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" de Fluerașu Petre
Recomandat0 suflu
ContextCred ca mania ta poate fi buna cand se imbraca pe dinauntru cu blandete si rabdare, crescute din certitudinea ca Dumnezeu stie intotdeauna ce face:. Cine stie pe cine si cum intoarce El astfel din ratacire? Cu prietenie, M.
Pe textul:
„Doamne….(poate n-o fi chiar o rugă, dar...)" de corneliu zegrean
De îmbunătățit0 suflu
ContextEla, poezia ta pledeaza pentru o reflectie citita undeva ca arta (poezia) nu trebuie pur si simplu mai intai sa placa, ci sa agate fie si cu o zbatere primitorul/cititorul ca pe un peste in plasa, sa se incrusteze ca o rana in piele, pentru ca apoi, incet, incet, odata primita, sa-si desfasoare \"fata\", efectul, sensul. (Eu adaug: cu conditia autenticitatii.) Si mie mi se pare ca aceasta se potriveste atat cu forma poeziei tale in general, cat si cu forma si continutul anume al acestei poezii.
Pe textul:
„dublul bărbatului-vid" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextIti doresc inainte de toate insanatosire grabnica!...Pai ce tot spui, in poezia mea era vorba de pierderea in ceata, nu in comentariul tau:), care a surprins tocmai esentialul, acea confirmare in mijlocul confuziei, singurul sprijin adevarat. Asa ca nu ai de ce sa-ti ceri scuze, dimpotriva! Sunt incantata ca ai surprins esenta. Iti trimit de aici putina racoare si ploaie...:) si o imbratisare, M.
Pe textul:
„Legenda înghețatei" de Doru Emanuel Iconar
0 suflu
ContextPoezia aceasta are pentru mine o tesatura profund religioasa: impodobirea casei, mugurii de salcie, lumanarile care ard de la Pasti, asteptarea plina de speranta a intoarcerii, cerul care plange tocmai pentru ca aici nimic nu se schimba, rochita cea noua ca haina de nunta. Nu stiu daca in mod constient sau nu. M-ar interesa in acest sens raspunsul tau. Forma ei e foarte simpla, poate de aceea a fost depreciata. Mai ales formularea ultimului vers poate ca nu a placut, dar parerea mea personala e ca are un farmec deosebit, ar putea fi privita ca o ultima trasatura de pensula pe o pictura naiva. Si mie imi plac mult unii pictori naivi. Ai o virgula dupa \"tata\" unde ar trebui sa fie punct.
Pe textul:
„Promisiune" de tincuta horonceanu bernevic
0 suflu
ContextAi dreptate, acum daca mai citesc inca o data eram eu cea care faceam o confuzie:). Dar n-are importanta, sunt obisnuita, eu insami nu sunt tare la logica, principalul e ca mi-a placut poezia ta, m-a inveselit. Si tie o duminica placuta.
Pe textul:
„Stelică fără frică" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextMi-au placut matematica si fizica total ilogice din prima strofa, care totusi vadesc o subordonare absolutei logici -care nu mai e logica deloc - din ultima strofa.:)
Pe textul:
„Stelică fără frică" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextMi-a placut mult mica ta poveste. M-au incantat mai ales unele detalii, constiente sau nu, dar prin aceasta nu mai putin minunate, dimpotriva, cum ar fi cel al regasirii barbii mosului de la inceputul povestii pe un alt plan - ca barba alba a lui Dumnezeu ce se coboara peste capsunile dolofane si dulci, peste batoanele de vanilie si semintele de cacao. Mie mi se pare o perspectiva iconica. Ai reusit sa surprinzi dinamica unei povesti veritabile, adica dinamica stradaniei-lipsei-necazului transformata in binecuvantare-curatenie- innoire-dar.
Pe textul:
„Legenda înghețatei" de Doru Emanuel Iconar
0 suflu
Context