să nu pleci la drum pe înserat

frumos poem, Dana.
ultima strofa, mai ales.

lumina dinăuntrul poetului, inspirația care îl ține seara acasă. un fel de mumificare a cuvintelor regăsite în orice obiect acțiune fenomen. inversare a cursului firesc pentru o mai adîncă percepere a luminii dinspre radacini. nu eradicare. scris cu o căldură de acasă. punctul central/gravitațional în cercul activității/vieții zilnice spre mereu ne întoarcem. plăcut.

\"poeții nu pleacă la drum pe înserat niciodată
doar oamenii\"
e urat ce spui aici! e urita aceasta pretiozitate...poetii sunt, sau ar trebui sa fie, inainte de toate, oameni...ar putea fi oameni frumosi ce ajuta oamenii sa mearga mai departe...frumos!...remarc o pretiozitate
urita si in rostirile tale...teatrale...in care se repeta \"inflexiuni\" ce pot emotiona...pornirea mea in a spune ce cred este sincera...si stiu ca asta nu ma va pierde...la o asemenea atitudine...un astfel de raspuns...

Frumos și adevărat! Da, \"poeții nu pleacă la drum pe înserat niciodată\" și \"cresc vârstele din trupul\" lor
-adevăruri și imagini care împlinesc frumosul din poem
-varietatea trăirilor ține cititorul \"mereu aproape de casa\" poeziei
-o scanare completă a stării sufletului
Text plăcut ca dealtfel toate celelalte cu care ne-ați obișnuit.
O să revin în pagină mereucu plăcerea de-a citi o poezie bună
Ne-ați încântat, doamna dana, cu această radiografie a sufletului de poet
Cu sinceritate,
teodor dume,

desprinderea poetului de om nu trebuie sa se produca...in nici un caz...chiar daca poemul tau o face!

ce pot să mai spun...vă mulțumesc frumos, Adriana, Ecaterina, Ioana, Teodor, pentru că ați citit poezia aceasta și mi-ați lăsat aici semne de lectură

seri cât mai frumoase și aproape de casă vă doresc

cu drag,

dana banu

vezi tu...oamenii mor, poeții nu...

Dana tot poemul e reușit, ai sensibilitate, gingășie, cuvintele tale trec dincolo, e o minune și sfârșitul răsplătește toată construcția versurilor tale...\"atât de frumos dorm poeții între lumini de veghe
umbra nu le acoperă trupul
poeziile scrise pe înserat
îi vor ține mereu aproape de casă\"! Să ai totdeauna inspirație!

ioana matei, văd că textul ăsta are o influență ciudată asupra ta, ai deja aici 5 comentarii dintre care 3 în offtopic, în primul ai fost foarte clară, nu înțeleg de ce te agiți atâta, expresia care te-a enervat pe tine e felul în care spun eu \"ars longa, vita brevis\" iar dacă vocea mea nu îți place nu te obligă nimeni să asculți varianta audio, bea și tu un pahar cu apă, trage aer în piept, mai comentează-i și pe alții...

marius nițov, mă bucură fidelitatea cu care mă citești și îți mulțumesc pentru aprecierile pe care mi le lași mereu în pagină

să ne citim cu bine

da, ai dreptate Dana, casa poetului daca nu este Lumina, in mod sigur este din Lumina…

Te admir pentru curajul de a declara poetii ne-oameni. Oare cine s-ar incumeta dintre vietatile pamantului sa ii tina de mana atunci cand savarsesc marea trecere, daca ar fi doar momente intr-o simpla evolutie evenimentiala, evolutie care nu este alta decat istoria ?Nu stiu insa daca sa-i plasez sub- sau supra-...in mod sigur nu in linie dreapta. Atat de multe ori poetii au fost deschizatori de umanitate iar alteori puncte terminus in evolutia omenirii...Prin ce a rostit, chiar Hristos a fost un poet, chiar daca Poetul incepatorului Cuvant - Logos.

Varstele pe care le invoci, “vârstele din trupul poeților”, in mod sigur ar simboliza intelepciunea lor. O intelepciune de seara si nu de noapte...

Sunt multe deschideri care irump din poemul tau. Dar ma opresc aici pentru a nu raspandi cu voce tare in targuri ceea ce se cade a se rosti doar in soapta.

Da ai dreptate,
....atât de frumos dorm poeții între lumini de veghe
umbra nu le acoperă trupul
poeziile scrise pe înserat
îi vor ține mereu aproape de casă


Cu prietenie, Vali.

ce tampenie: \"oamenii mor, poetii nu\"!

Valeriu Sofronie, cozan, vă mulțumesc pentru lectură și semnele pe care le-ați lăsat aici...vreau să spun pentru lectura textului în cazul lui Valeriu și pentru lectura unui răspuns al meu scris pe fugă și oarecum cam tâmpit(ce-i drept) în cazul lui dorin...

cu bine

Groapa aceea comuna gratioasa e locul de unde se inalta copacii uriasi, locul radacinilor...adica soarele. Frumos cerc al cuvintelor, gratioasa groapa comuna ai sapat tu aici. Un singur lucru ma innegura aici, o singura umbra imi acopera trupul: fumul tavernelor. Poate pentru ca sunt si om si mult mai putin - asa putin, asa imposibil cum un copac sta cu radacinile in soare - poet.:)

e aici o poezea despre și pentru niște poeți-prieteni care au murit(ca oameni doar)...desigur nici de data asta nu am talentul de a-mi explica textele cu inteligență...


ce pot să spun, Maria, pe vremea din ce în ce mai îndepărtată a adolescenței mele aveam o vorbă \"să nu pleci la drum pe înserat\" o vorbă care a rămas ca un fel de semn pentru prietenii mei...unul dintre ai chiar a murit spunând chestia asta...


fumul tavernelor? ei, puțin dionisiac nu-i strică niciodată unui autor apolinic

mulțumesc pentru semn

Atmosfera de pe vremea cand stiam ca va veni inserarea si pentru noi, cei vesnic tineri. Nu-i nimic - vom mai bantui prin literatura romana si prin ale altor tari, daca nu cumva ne vom bantui noi pre noi insine.

am pierdut, dancusule....mai priveste si tu in jurul tau din cand in cand...alte vremuri, batrane, alte rosturi...

multam de semn, tu stii, pentru mine o vorba conteaza...


bantuind inca,

dana banu