Jurnal
liniște sub gheață
impersonale
1 min lectură·
Mediu
mi se părea că mai făcusem asta de o mie de ori,
să-ți spun eu plec și nu pot să te iau cu mine
cred că începusem să spun asta și cînd mergeam singur
era un fel de a-mi face curaj
și, ca un efect secundar, frică
tu ziceai întotdeauna altceva
tu nu protestai împotriva faptului că plecam
dar te nedumerea că toată lumea trebuie să moară
moartea ți se părea o prostie birocratică
de asemenea, aveai rezerve față de necesitatea
ca doi indivizi fără o vină majoră
să fie îngropați sub bolovani atît de des,
în fine, considerai inoportună secarea noastră de sînge și amintiri,
cum i-ai goli unei mierle burtica de intestine.
eu eram pregătit pentru a întîmpina aceste obiecții
și strigam
taci din gură!
taci!
și strigînd încă mă apropiam
și îți luam fața în mîini
ca un copil un chiup cu miere
și în clipa aia (în vis) tu ai spus cel mai ciudat lucru, ai spus
atunci ia-mă cu tine cînd te întorci,
și zîmbeai ca și cum ai fi știut
că noi aveam să murim de multe ori
dar niciodată împreună
0127.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catalin Pavel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Catalin Pavel. “liniște sub gheață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-pavel/jurnal/1769051/liniste-sub-gheataComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ADDistincție acordată
o imagine aparte chiupul de miere , strânsă și
intimă - acea intimitate perfectă dincolo de orice
discurs
de scenariu
taxez conexiunea ciudată dintre separarea pe care o văd
și eviscerarea de amănunte personale de parcă totul ar fi
mai ușor așa sau măcar mai simplu
ca și cum viitorul s-ar mai citi
în măruntaie
intimă - acea intimitate perfectă dincolo de orice
discurs
de scenariu
taxez conexiunea ciudată dintre separarea pe care o văd
și eviscerarea de amănunte personale de parcă totul ar fi
mai ușor așa sau măcar mai simplu
ca și cum viitorul s-ar mai citi
în măruntaie
0
CRdacă-mi permiți aș secționa poemul în două, oprindu-mă la ,,cum i-ai goli unei mierle burtica de intestine.,,următorul strigăt sparge liniștea de sub gheață.
cu sinceritate și cu plăcerea de a citi,
cu sinceritate și cu plăcerea de a citi,
0
ELde astăzi poți evidenția textele bune și foarte bune (mai ales), elaborând comentarii cu argumente literare, care să însoțească evidențierea ta. te rog recitește regulile pt acest nivel și \"ghidul steluțarului\". succes mai departe.
Ela
Ela
0
IMsi o desfasurare a racelii (chiar a unei forme *voalate* de cruzime) intr-un spatiu *edulcorant* (burtica mierlei)...un poem al neintalnirilor, ce sfarseste printr-o ironie amara...cu doua personaje...iar el e personajul pozitiv...felicitari pentru profunzimea si finetea sugestiilor!...poate amestec in ochii mei...
0
CPCristina, intocmai, impresia conteaza, nu analiza. despre poez, ea n-are decit un scop (im)personal. da. iar mierla s’en fou pas mal des controverses.
Alice, ca de obicei ai fotografiat corect... poate doar cu steaua ai exagerat, dar te iert, pentru ca esti la inceput : ) multam
Cezara, sa sectionam, de ce sa nu sectionam? ce mai conteaza o data in plus ?
Ela, multumesc. argumentele literare se dovedesc de obicei un fel de smecherii justificative pentru o optiune idiosincratica de gust. dar voi proceda precum ai spus. preamultumiri !
Ioana, poem al neintilnirilor, mi se pare un mare compliment. ramin dator -
Alice, ca de obicei ai fotografiat corect... poate doar cu steaua ai exagerat, dar te iert, pentru ca esti la inceput : ) multam
Cezara, sa sectionam, de ce sa nu sectionam? ce mai conteaza o data in plus ?
Ela, multumesc. argumentele literare se dovedesc de obicei un fel de smecherii justificative pentru o optiune idiosincratica de gust. dar voi proceda precum ai spus. preamultumiri !
Ioana, poem al neintilnirilor, mi se pare un mare compliment. ramin dator -
0
NMde ce deseori leg narativul (nu rar explicativ) și scenarizarea din textele tale de o zonă a prozei (și nu din nevoia de a da nume, nu cred în ele așa mult, dar nici nominalistă nu mă reclam)? poate din rațiuni care țin exclusiv de paginație, de frazare și decupare. cum că decuparea specifică poeziei, deși nu ține de lirism, ci doar de o alegere tehnică, riscă, poate să fure tocmai din substanța actului povestirii.
pe de altă parte ai menținut aici fluența, orișicât. poate aștept eu cumva inconștient un text care la nivel de structurare să se apropie mai mult de specificul sistemului tău de discurs. așadar un text care să integreze și dimensiunea orizontală, să nu se rezume la vertical.
pe de altă parte ai menținut aici fluența, orișicât. poate aștept eu cumva inconștient un text care la nivel de structurare să se apropie mai mult de specificul sistemului tău de discurs. așadar un text care să integreze și dimensiunea orizontală, să nu se rezume la vertical.
0
CPMadalina, cred eu. si nici explicatii tehnice ale esecului. poti sa-i reprosezi cuiva ca e prea sentimental, dar asta e doar un fel de a spune ca n-a stiut cu ce cuvinte sa fie prea sentimental, deoarece exista nenumarate texte ultrasentimentale care sint foarte bine scrise si care, deci, ramin. tot asa altuia i se recomanda sa nu mai fie atit de abstract, sau din contra, de concret, sau sa nu mai fie asa narativ, cind de fapt singuru sfat posibil ar fi, domle, scrie mai cu talent, te rog! C.
0
NMiată, da, m-am exprimat ambiguu.
ce spuneam e că textele tale uneori îmi par doze, dozări ale aceluiași text. ceea ce arată că există cel puțin un stil, cel puțin o coerență a ideii și unitate a trăirii. idee și trăire pe care, atfel, le \"spui\" de-a lungul mai multor texte.
pe de altă parte, există riscul repetitivității (ceva gen aceeași poveste repovestită altzfel), ca la oricine nu scrie doar de dragul de a fabula sau de a scrie (nu că ar fi ceva crunt în asta).
pe de și mai altă parte, ideea, trăirea și stilul se pot \"spune\" și într-un text mai amplu (la asta mă refeream cu dimensiunea orizontală), care nu importă ce nume poartă, în ce categorie e așezabil. pentru a se evita anumite decupări care, deși câștig la nivel de sugestie, pot fi totuși pierdere la nivel de mesaj.
așadar nu mă refeream la talent, e o chestiune mult prea subtilă și greu de apucat, oricum, ci exclusiv la un \"mi-ar plăcea să citesc un text orizontal\", mai mult intuitiv al meu ca cititor.
ce spuneam e că textele tale uneori îmi par doze, dozări ale aceluiași text. ceea ce arată că există cel puțin un stil, cel puțin o coerență a ideii și unitate a trăirii. idee și trăire pe care, atfel, le \"spui\" de-a lungul mai multor texte.
pe de altă parte, există riscul repetitivității (ceva gen aceeași poveste repovestită altzfel), ca la oricine nu scrie doar de dragul de a fabula sau de a scrie (nu că ar fi ceva crunt în asta).
pe de și mai altă parte, ideea, trăirea și stilul se pot \"spune\" și într-un text mai amplu (la asta mă refeream cu dimensiunea orizontală), care nu importă ce nume poartă, în ce categorie e așezabil. pentru a se evita anumite decupări care, deși câștig la nivel de sugestie, pot fi totuși pierdere la nivel de mesaj.
așadar nu mă refeream la talent, e o chestiune mult prea subtilă și greu de apucat, oricum, ci exclusiv la un \"mi-ar plăcea să citesc un text orizontal\", mai mult intuitiv al meu ca cititor.
0
CPrepetitii exista, as vrea sa spun ca din cauza fidelitatii fata de ceea ce simt, dar poate ca e o doar saracie stilistica. texte ample am scris destule, unele le-am si postat aici, desi toata lumea e descurajata de texte lungi, eu la fel, dar se vede ca la altceva te referi domnia ta, probabil la o amploare care sa nu fie doar cantitativa. urmeaza in orice caz un text lung, chit ca vei fi singura lui cititoare.
0
MDMi-a placut poezia ta...cred ca \"burtica mierlei\" m-a cucerit cel mai mult,vad in ea o iubire-comuniune cu/sensibilitate fata de tot ceea ce traieste si suspina pe lumea asta, desi nu era telul tau direct. M-a fascinat apoi finalul, a venit ca un fel de luminare a unor ganduri/sentimente mai vechi si mai recente, asa cum sugerezi si tu, repetate, venind in cerc. Poate ca nici nu poti muri impreuna cu cineva, ci doar trai impreuna (fie si dupa moarte). Sa mori e doar un gol...si golul nu exista...e doar o abstractiune. De aceea si suferinta de a nu putea muri cu cineva impreuna ascunde doar plinatatea dorului de a trai cu adevarat, trecand prin \"morti\" repetate.
0
CPMaria, fireste, e foarte stinjenitor pentru mine sa ma uit din nou, o data cu tine, la finalul extrem de patetic al acestui text. tu l-ai citit foarte bine iar eu nu cred ca am dreptu sa mai adaug ceva.
0
Prima si ultima strofa au un soi de tihna, ca o conversatie cu fata intoarsa pe perna. Mi-au creat o stare interesanta, placuta, din care ramai cu ceva, o idee reziduala: \"și zîmbeai ca și cum ai fi știut/ că noi aveam să murim de multe ori/ dar niciodată împreună\".
Partea centrala si care mi-a placut cel mai mult: \"de asemenea, aveai rezerve față de necesitatea/ ca doi indivizi fără o vină majoră/ să fie îngropați sub bolovani atît de des\".
Sunt la nivel de impresie si nu de analiza, iar aici realmente mi-a facut placere. De aceea nici nu m-am deranjat cu avaliza, daca nu te superi, in fond pentru mine poezia si-a atins scopul.