într-un vis camera mea era un submarin

O senzatie de pendulare - poate intoarcerea limbii o sugereaza, ca si ameteala aceea care mai trece din cand in cand, bate la usa si fuge- intre teama-claustrofobie si dorinta de eliberare. Submarinul imi vorbeste de scufundare si pestii ciugulitori de anihilare, dar eliberarea pandeste la usa, in aburii care ies dimineata din pijama si in iarba care asemenea celei din poveste desface lacatele cele mai greu de descuiat, cele ale vederii. Dar aceasta eliberare nu se poate face de catre jumatatea cea lenesa, cea care trandaveste si se oxideaza la soare si nici inconjurata de locurile lalai ale celorlalti. De aceea scufundarea. Las aici un semn de apreciere a inchegarii acestei poezii...chiar daca sub forma de aburi:)

senzatia e pendulare exista acolo. ca si teama, nesiguranta... jumatatea aceea o vad ca pe jumatatea mea, pe care o caut. dar desigur, gasirea ei tine si de intregirea mea ca persoana.
seara bun si multumesc de vizita

Simbolurile pe care le utilizezi sunt foarte sugestive pentru senzatia permanenta de balans, de echilibru, de devenire-lucru pe care mie mi-l sugereaza si structura poemului care are ca punct central:/ma frec la ochi/cu iarba/. In jurul acestui punct are loc devenirea, transformarea, momentul revelatiei, al raspunsului. Acesta este momentul care arata ca omul face diferenta intre esenta si aparenta:/mi se pare/, /din cand in cand/suna la usa si fuge/.Mie, acest poem imi transmite o stare de incercare, de identificare a propriului eu.
In ceea ce priveste :/intorc limba pe partea cealalta/mai trece o ameteala/ pentru mine e clar diagnosticul: vertij si paralizie de nerv XII :).
Te salut.

ma bucur ca ai vazut punctul central. devenirea/transformarea se petrec de la sine, aproape. placuta starea data de poem, si placut si diagnosticul. si la cati doctori am fost pana acum... nimeni nu a fost atat de concis:)
multumesc si numai bine