Precum magnolia în floare
era și chipul tău atunci...
Ce s-a-ntâmplat cu tine oare?
Iubirea de ce vrei s-o arunci?
Eram ca doi copii neștiutori
ce ne țineam îndrăgostiți de mână
înaintând
Dis de dimineață
Ne spălăm pe față,
Pe doi ochișori
Și doi obrăjori,
Pe năsuc și pe guriță
Pupă mama o fetiță.
Pe mânuțe ne spălăm
Și mergem ca să mâncăm.
Crește fata mare-mare
Și frumoasă
Motto:
Din părul tău de mânz rebel
urcă spre mine aroma de mere coapte...
Înlănțuit lângă mine, prizonier,
încerc să te gust printre șoapte,
să te culeg ca pe-un zâmbet stingher
și să
Dacă vreodată crezi că poti fi singur pe lume, ai să înțelegi că în cea mai mare îmbulzeală, unde sute și mii de oameni respiră și-și duc traiul de azi pe mâine, este mai degrabă locul și momentul în
Aș vrea să pot să adun
amintirile într-un colț de pumn
și să-ncerc duios să le strâng
până ajung la prezentul: \"eu plâng\"...
Și ploile, vara, când se adună
și-ntunecă noaptea și dorul de
Ninge, ninge,
pădurea a adormit...
Ninge, ninge
pe somnu-ți liniștit...
Zăpada albă cade
ca o pătură moale
pe umerii boltiți
ai casei unde stai...
Ninge, ninge
și focul e aprins,
alene cade
Oare de ce tot scrie-ntruna?
Nu vede că nu e \"aleasă\"?
Se zbate să coboare luna...
Dar rămâne neînțeleasă...
Varianta:
Oare de ce tot scrie-ntruna?
s-a săturat ș-al meu cățel
de cât
Verde, iarba se urcă spre cer.
Există în noi tendința de a zbura...
Rupând băierile sacului cu neștiință,
Odată scăpați de sub jugul credulității
Nimic nu ne mai poate opri...
Irisul ochilor nu
Crengi de copaci se-ncovoaie,
Ideile se nasc printre stele,
Răsună văzduhul de veselie,
Strălucește de bucurie soarele...
Totul e îmbogățit de emoție...
Oglinda lacului se tulbură
Izbită de
\"Mac-mac-mac\", zise rățușca
când mă văzu cu gălușca...
Dădui fata jos din brațe
și mă uitai către rațe:
\"Ce-aveți, soro, azi cu mine?
Ce aveți!? Nu vă e bine?\"
Rața
Făcând curățenie în pod
am dat peste un sac peticit
din care s-a auzit
clinchet suav de clopoțel...
Am zâmbit și l-am desfacut,
iar din el au dat năvală,
ca o mare furioasă,
o cascadă de
Tremurând, frunza bătută de vânt,
Eliberată din mugurele-căsuță
Odată cu topirea zăpezilor,
Dă tonul foșnetului pădurii...
Oglinda cerului îi reflectă podoabele...
Strălucind, în ochii soarelui
Trase la mal, după lungi zbuciumări
\"Egretele\" albe, cu pânze sau doar cu lopeți
Odihnesc arătându-și carapacele scorojite
Deasupra nisipului fin de pe plajă...
Orgile mării continuă să
Alerg prin haos si bezna se sparge...
În stânga, aproape de inimă, stralucesc viu
doua licăriri de stea...
Roșu-verde, alb-galben...
Întind mâna și mâna nu poate pătrunde,
se oprește,
E noapte și-i pustiu în jur.
Stau sub lumina tristă a lămpii
ținându-mi tâmplele prizoniere
în căușul obosit al palmelor...
Căutând un loc de popas,
efemeridele-mi gânduri
lunecă prin tăcerea
Te iubesc...
și egoismul meu te vrea doar pentru el...
aș vrea ca numai eu să mângâi
părul tău negru, mătăsos...
aș vrea ca numai eu să îți sărut
frunzișul verde al ochilor tăi...
aș vrea să
Un fior mă străbate și-mi vine să plâng;
era mult prea frumos și prea bun pentru mine
acum sunt iar singură, pustiu mi-e în gând...
furtuni, uragane îmi bântuie-n inimă,
mă biciuie ploaia și
MB