Poezie

Noapte de dor

(pentru Adrian)

1 min lectură·31 ianuarie 2006

Mediu

E noapte și-i pustiu în jur.

Stau sub lumina tristă a lămpii

ținându-mi tâmplele prizoniere

în căușul obosit al palmelor...

Căutând un loc de popas,

efemeridele-mi gânduri

lunecă prin tăcerea călduță...

Minutele aleargă cuprinse de panică,

aruncând stropi fierbinți de timp

irizați de aurora eternității...

Dincolo de perdeaua întunecată

raze nevazute mă leagă de tine...

Așteptam de atâta timp chemarea ta...

Grăbită, te înlănțuiesc în sufletul meu...

Buzele tale mă sărută cu patimă,

apele ochilor tăi mă scaldă în iubire,

inima-ți pulsează zbătându-se de fericire...

Atingerea mâinilor tale mă înfioară,

tăcerea mă învăluie mângâietoare...

După ce mi-am potolit foamea de tine

în mintea-mi răvășită de dor

nebune dorințe se zbat să te ajungă...

Libere, gândurile mele se joacă cu tine,

umbre se aleargă și te ascund...

Mai ești acolo? Ai plecat deja...

Erai atât de aproape... Erai chiar lângă mine...

001.819

Maria Cristina Bijnea. “Noapte de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-cristina-bijnea/poezie/163163/noapte-de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.