Seară de primăvară
Precum magnolia în floare era și chipul tău atunci... Ce s-a-ntâmplat cu tine oare? Iubirea de ce vrei s-o arunci? Eram ca doi copii neștiutori ce ne țineam îndrăgostiți de mână înaintând
De dimineață...
Dis de dimineață Ne spălăm pe față, Pe doi ochișori Și doi obrăjori, Pe năsuc și pe guriță Pupă mama o fetiță. Pe mânuțe ne spălăm Și mergem ca să mâncăm. Crește fata mare-mare Și frumoasă
Lui...
Motto: Din părul tău de mânz rebel urcă spre mine aroma de mere coapte... Înlănțuit lângă mine, prizonier, încerc să te gust printre șoapte, să te culeg ca pe-un zâmbet stingher și să
As vrea...
Aș vrea să pot să adun amintirile într-un colț de pumn și să-ncerc duios să le strâng până ajung la prezentul: \"eu plâng\"... Și ploile, vara, când se adună și-ntunecă noaptea și dorul de
Ninge, ninge...
Ninge, ninge, pădurea a adormit... Ninge, ninge pe somnu-ți liniștit... Zăpada albă cade ca o pătură moale pe umerii boltiți ai casei unde stai... Ninge, ninge și focul e aprins, alene cade
Neînțeleasă
Oare de ce tot scrie-ntruna? Nu vede că nu e \"aleasă\"? Se zbate să coboare luna... Dar rămâne neînțeleasă... Varianta: Oare de ce tot scrie-ntruna? s-a săturat ș-al meu cățel de cât
Buricul pământului
Tot speră, iată, să ne-ncânte Dar să își pună pofta-n cui Că doar pământul se învârte Mereu... Dar nu în jurul lui...
Univers
Verde, iarba se urcă spre cer. Există în noi tendința de a zbura... Rupând băierile sacului cu neștiință, Odată scăpați de sub jugul credulității Nimic nu ne mai poate opri... Irisul ochilor nu
Primăvara
Crengi de copaci se-ncovoaie, Ideile se nasc printre stele, Răsună văzduhul de veselie, Strălucește de bucurie soarele... Totul e îmbogățit de emoție... Oglinda lacului se tulbură Izbită de
Fetița și rățuștele
\"Mac-mac-mac\", zise rățușca când mă văzu cu gălușca... Dădui fata jos din brațe și mă uitai către rațe: \"Ce-aveți, soro, azi cu mine? Ce aveți!? Nu vă e bine?\" Rața
Trenul
Făcând curățenie în pod am dat peste un sac peticit din care s-a auzit clinchet suav de clopoțel... Am zâmbit și l-am desfacut, iar din el au dat năvală, ca o mare furioasă, o cascadă de
Frunza
Tremurând, frunza bătută de vânt, Eliberată din mugurele-căsuță Odată cu topirea zăpezilor, Dă tonul foșnetului pădurii... Oglinda cerului îi reflectă podoabele... Strălucind, în ochii soarelui
Bărcile
Trase la mal, după lungi zbuciumări \"Egretele\" albe, cu pânze sau doar cu lopeți Odihnesc arătându-și carapacele scorojite Deasupra nisipului fin de pe plajă... Orgile mării continuă să
Perle...
Alerg prin haos si bezna se sparge... În stânga, aproape de inimă, stralucesc viu doua licăriri de stea... Roșu-verde, alb-galben... Întind mâna și mâna nu poate pătrunde, se oprește,
Noapte de dor
E noapte și-i pustiu în jur. Stau sub lumina tristă a lămpii ținându-mi tâmplele prizoniere în căușul obosit al palmelor... Căutând un loc de popas, efemeridele-mi gânduri lunecă prin tăcerea
Iubesc
Te iubesc... și egoismul meu te vrea doar pentru el... aș vrea ca numai eu să mângâi părul tău negru, mătăsos... aș vrea ca numai eu să îți sărut frunzișul verde al ochilor tăi... aș vrea să
Avertisment
Un fior mă străbate și-mi vine să plâng; era mult prea frumos și prea bun pentru mine acum sunt iar singură, pustiu mi-e în gând... furtuni, uragane îmi bântuie-n inimă, mă biciuie ploaia și
