Poezie

Univers

-acrostih-

1 min lectură·2 februarie 2006

Mediu

Verde, iarba se urcă spre cer.

Există în noi tendința de a zbura...

Rupând băierile sacului cu neștiință,

Odată scăpați de sub jugul credulității

Nimic nu ne mai poate opri...

Irisul ochilor nu mai caută, gânditor,

Carul Mare și constelația Orion...

Acum ne aflăm pe ele în câteva minute.

Poate nu este nimic adevărat. Poate.

Ar trebui să stăpânim timpul și spațiul,

Totul ar fi îin mâinile noastre atunci...

Rugile înălțate către zei le-am face,

Umili, chiar la picioarele lor...

Lăsând imaginația să zboare printre stele

Existăm printre alte lumi ale universului...

Sărmanii noștri strămoși sunt găsiți departe,

Calzi și încă în viață, pe alte planete,

Uitate de spațiu și timp, răspândite pe cer...

002.026

Maria Cristina Bijnea. “Univers.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-cristina-bijnea/poezie/163505/univers

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.