Poezie

Avertisment

2 min lectură·30 ianuarie 2006

Mediu

Un fior mă străbate și-mi vine să plâng;

era mult prea frumos și prea bun pentru mine

acum sunt iar singură, pustiu mi-e în gând...

furtuni, uragane îmi bântuie-n inimă,

mă biciuie ploaia și lunec spre mormânt...

Valurile vieții m-acoperă, mă frământă...

simt singura mea legătură dispărând

aud cum mă strigă acum din pământ:

\"Hai vino odată, dar vino femeie!

Ce-ți trebuie ție tandrețe, iubire?

Coboară odată! Ești blestemată;

prea mare e lumea, iar tu ne-nsemnată;

prea greu pentru tine, te-agăți de o ață...

Te-aștept în pământ... renunță la viață!\"

și știu că acel spirit nu minte...

Nimic nu există aici pentru mine

prea rece-s la toate, orice se-nfiripă

distrug... Mai am numai milă:

Mi-e milă de mine că sunt tot ce sunt;

mi-e milă de dragostea noastră târzie;

mi-e milă de-a noastră inconștiență;

mi-e milă de lacrimi degeaba vărsate,

de neîmplinite dorințe, de visuri spulberate...

Mai bine dispar. Mi-e greu să îndur

să văd printre lacrimi suferință în jur...

Atâta tinerețe pierdută, de ce? Pentru ce?

Pentru o femeie care este ce e...

Mai bine fugiți cât mai e timp...

Cât încă pe voi mai sunteți stăpâni,

cât nu v-au vrăjit vorbele mele

și nu v-au topit sărutările

atât de dulci, dar atât de mortale...

Plecați, feriți-vă de-al meu blestem,

e greu pentru mine, pentru voi e infern...

Mai bine uitați-mă, pentru voi eu mă tem...

Atât cât mai pot să vă spun: ascultați-mă!

Pentru voi e mai bine: trăiți! Ocoliți-mă!!!

001.890

Maria Cristina Bijnea. “Avertisment.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-cristina-bijnea/poezie/163050/avertisment

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.