Mara Vlad

Doru, găsesc aici una dintre cele mai bune poeme ale tale. Are mișcare, are imaginație, are nerv, are .. de toate. Am remarcat lipsa vorbelor - \"Niciodată vocea... vocea a rămas undeva în fundal\" - aici mi se pare mie a fi esența poeziei tale. Pornind de la titlu, aici, în versul citat mai sus, stă deznodămintul.
Frumos...

Cuvîntul spus, pe care apoi vrei să-l sorbi întorcînd lumea, din palma fără cinci drumuri...
Acel \"iartă-mă\" care urla interior ca o otravă, ce s-ar vrea strigat în afară...și nu poate...
Mi-a plăcut în mod deosebit ideea cuvîntului agățat de vîrful pîngărit al limbii, ca un clopot. Niciodată de rostit, doar de trăit interior...

Iată că am găsit un text care rezonează puternic cu un sentument al meu, trăire sau fel de a fi datorită căruia unii m-ar cataloga drept naivă.
Pornind de la sticla în care stă închis sufletul fiecăruia, eu am avut mereu convingerea că atunci cînd întîlnești un om e corect să-l consideri egalui tău. E cel mai bine, cel mai curat să-l asemeni ție și să cauți să-i descoperi imperfecțiunile, ca unui diamnat. Te întrebi pe parcurs dacă poți trăi cu acele imperfecțiuni. Cauți să trăiești cu ele... Greșit, din punctul meu de vedere, să te apuci să cauți în grămada de gunoi sclipirea unui ciob de oglindă dim motivul de a avea un sens să mergi pe același drum cu cineva...

Poemul tău, Virgil, mi-a pus negru pe ... bej... ideea în fața ochilor. De mult caut imperfecțiunea diamantului, tu, aici, a luminii. Între sticlă și lumină - lupte. Perfecte oare?

Florin, uite,recunosc, nu te-am mai citit de ceva vreme. Probabil ai simtit asta.
În seara asta, însa, am luat cam la rînd ce nu citisem între timp. Atunci nu se mai cheamă ca n-am fost aici, nu?

Poezia de față...e 100% tu! Uite, prima strofa...începi să mă duci la poli, încep să gîndesc despre ghețari...Și, cînd colo, mă trezesc fix la ora 12, parcă pe partea cealaltă a lumii. Mi-au plăcut mereu la tine răsturnările de \"situații\", cînd nu știu la ce să mă aștept în următorul vers.

\"chipurile
acestea sunt presupuse să se întâmple
de la bun început\" - aici ... destin! Oare chiar așa e? Vezi, de-asta mi-a fost dor de tine...că mă pui pe ginduri.

Lăsînd celelalte chipuri rîzînd,

În casa ta, poete, de e loc
Printre coperți de piele o să șadă
Citește un poem și nu, deloc,
N-o să mai plece pe drumuri de zăpadă.

Tu lasă căutarea să mai șadă
În altă primăvară ce e-n ploi
Și cheamă ramul plin ce stă să cadă
Peste povești de iarnă spuse-n doi.

Complimentele mele, domnule NN Negulescu.

A innebunit lupu\'... Si marmota nu mai inveleste ciocolata, ci stoarce capsuni...Va jur ca nu inteleg nimic din ce e aici... Ma crucesc, fratilor.
Ghiocele, primavara a trecut, iar pe cartea pe care mi-ai daruit-o cu atita marinimie la Eliad intr-o seara frumoasa , cu cer senin, cu tunete si fulgere si cu zapada la poli....aaaa...unde ramasesem? da...la eliad, intr-o seara frumoasa, in care ploua la poli si era noapte pe soare...aaa...da...la eliad, cind mi-ai daruit o carte....m-ai confundat cu Elia David. Cind o sa ma vad cu biata fata de la mare, o sa-i inminez originalul cartii. O sa pastrez eu copia (si o sa-ti trmit bonul fiscal de la xeroxul din colt sa mi-l decontezi...hihihihi!)
Nia, te rog sa treci tot la offff!!! nu la of topic, ca nu are legatura cu ce se scrie aici.
Alma, iti urez si tie si aici La Multi Ani.Sau nu...intii ii urez lui Radu, ca...cronologic el e primul...de nu se ridica de pe scaunul din autobuz...ii luam nivelul!
Dora...sa ne trimit o vedere de la iasi-mare... Sau de pe tren, dar daca te urci acolo sa te tii bine de ferestre, sa nu cazi, te rog....ce m-as face fara tine????
Eu am o problema: va rooog mult, nu ma treceti la offffca am pagina plina de offuri...

Da, Ela, acum pot spune că Anacolutul este aproape complet. Are anunțul făcut de Madim (care mulțumită Niei are și poze acum), are articol, are picanterii și uite că are acum și vorbe de suflet, dinspre un suflet care este în continuă frămîntare. Are acum descrierea unor oameni făcută de către un alt om care a fost tăcut. Și doar a observat.
Toate astea au fost posibile doar prin simpla împreunare a unor gînduri. Suntem oameni, deci suntem diferiți. Însă dacă ne punem nu numai capul la contribuție, ci și sufletul, iată că iese ceva frumos.
Nu-ți voi vorbi despre noi două, căci asta o putem face, dacă ne punem mintea, chiar acum luînd un taxi una către cealaltă. Nici despre firele care leagă oamenii nu-ți voi vorbi. Ci despre emoția cu care ai văzut și ai completat ce se scrisese deja despre Anacolut.

Ai ales bine poza în care tu te pregăteai să citești și Nia ți-a făcut semn să nu începi, că vrea să te asculte, chiar în momentul acela sunîndu-i telefonul.

Eu una, mulțumesc.

Aceeași,

Adaug aici, cu multumiri lui Dragos, poze de joi de la Eliad. Puteti s-o faceti si voi...

Si Radu uite...e!


Madim si Dora...


Loredana...


Ama, draga de Ama...


Alexandra...no paparazzi


Pupici de final de seara...


Drag de voi, de la Craiova deja...

Elia

Era sa ramin muta aseara, e drept, cind am vazut vuietul, ca un comm aproape off topic, ce se pornise la un moment dat pe scena si de acolo in sala. Am ramas muta si cind am vazut cum moare pentru o clipa Eliadul in ochii Amei (Ama...face bine oglinda din palme, adunata bob cu bob...zabava...uneori. Si eu am patit-o, crede-ma!) Si am tisnit ca din prastie la microfon si am spus sus si tare, cu Alexandra de minuta, ca avem dreptul si avem voie sa avem si seri mai putin reusite. Doar e atelier acolo, nu?!
Asa ca, data viitoare (Radu si Pan, dati-mi voie sa spun eu asta aici) invit pe scena pe Corneliu si pe Nicu al Popii sa ne incinte cu poeme si de ce nu scurte proze. Si il rog si pe Lupisor, cel la a carui voce tace sala, il roooooggg din sufletul ala mare al meu sa dea sonorul mai incet cind este in sala.Pe scena...este super! Nu ma credeti? Haidati joi iara!

Asez aici doar impresii ... cronica mea sta la racoare acum, Ela, caci vezi tu ce oboseala a dat peste mine de cind cu noua functie. Si uite ce frumos stie a povesti Doru aici. Daca ar avea si rabdare sa verifice chiar atunci, seara triziu, inainte de a posta cronicuta, greselile de typo fara sa-l mai trag de urechi pe messenger...ar fi super!

Drag,

La Multi Ani, Dara...sa ai parte doar de poezie in viata!

Si uite cum o serie de poezii se transforma in dar catre cineva tare drag noua, tuturor.

Frumos, Dora, frumos ca te-ai gindit la asa daruire de sine pentru Alma.

O sa-ti spun si aici,Alma, La Multi Ani! La multe poezii, la multe intilniri, la multi...prieteni.

Cu drag, pentru amindoua,
Elia

Uite, de emotie, am urat altceva...
La Multi Ani!!!!

La Multi Nai, Alma!
Tu...prima care mi-a urat bun venit pe poeyie.ro acum mai bine de doi ani. Bucuroasa sa redescopar asta.
De asemenea, bucuroasa sa-ti pot ura azi, aici, sanatate, impliniri, bucurii si sa ne traiesti, ca ne trebuiesti!

Multumesc, Nia, pentru ocazie.

Drag,
Elia

...
si pe Raducu-l asteptau
torcind fuior alene
vreo zece mii de agonisti
cu poezia-n vene.
el nu venea. de va sosi
pazea din calea-i tinta
catre articolul ce sta
in fruntea cea de lista.


Frumoooos, Horia!
Am si ris pe ziua de azi. Iti promit ca acest text se va auzi joi la Eliad. O sa am grija sa fie atent Radu la ce citesc...

La Multi Ani, inca o data, Mae. Sa fii fericita!

Maria, multumesc pentru ocazia de a spune citeva cuvinte celei care uneori imi plinge si-mi ride in acelasi timp sufletul...

Frumoasa aparitie in zori de zi torida, Dora. Se naste, ce spun se naste!...ramine o femeie-esenta aici.
\"dalta mâinilor arunca fiecare sunet în pământ\" pentru ca mai apoi \"între secunde nimic nu mai avea indulgența pământului\". Rotire prin piatra moale sub mina sculptorului ce nu mai vede perfectiunea cerului.

Frumoasa dimineata. Poate ca multe femei ar trebui sa citeasca poezia ta, in zori. Poate s-ar simti altfel.

Drag,

Nu e prima data cind citesc textul tau, nu e prima data cind ma misca, dar e prima data cind iti scriu.

Tata...orice tata...am lua pe lumea asta nu are egal. Sentimentul ca mai trebuiau spuse cuvinte, dincolo de vietile traite linga sau departe de cei dragi, sentumentul acesta lasa urme. Eu, sincer, m-am gindit de multe ori, am incercat sa ma pregatesc pentru momentul acela de mers prin noroi, in spatele carului tras de cai. N-am reusit sa definesc o dimensiune nici a noroiului, nici a durerii. Pentru mine, exista momente in care lumea se poate darima. Accept asta. Un singur lucru nu accept, desi am o virsta la care ar trebui sa incep sa gindesc altfel : lipsa tatei. nu o sa pot trece peste asta niciodata. Sunt convinsa. Caci tatal meu nu a fost nici macar o data bolnav (sau nu a lasat sa se vada asta), tatal meu nu a luat in viata lui o pastila, nu a baut in viata lui un ceai. Si...a fost , totusi un moment in care l-am vazut in postura de om bolnav. Am alungat din minte amintirea. Aparent, caci ea se pare ca ma bintuie si azi.
Tatal meu traieste! Ce fericire! Asa stirb (ce dor mi-a fost uneori de zimbetul lui fara dinti), cu parul alb, cu miinile lui mari ce nu au lovit nici macar o data funduletul meu de copil neastimparat...

Multumesc tie acum pentru amintirea asta...

Si da!...caii trebuie sa fie albi...

Caut pe aceste pagini un Nicu al Popii de prin copilaria mea. Stiu exact unde sa vin cind mi se face dor de unele vremuri trecute. Si vin de multe ori, crede-ma! Nu mereu las semn, dar sunt aici.
...Sunt aici, printre povestile tale, mînînd de pe virful carutei pline cu fin uscat pe Cerbana si Murgana (asa se numeau vacile bunicilor mei), sunt aici intrebind pe cei mai mari daca au luat ceva de mincare pentru piticii ca mine, sunt aici, si printre finul ud riscind sa fac pneumonie. Dar ce miros, ce mireasma lasa caruta aceea agale trecind pe drumurile cu urme de roti in pamintul uscat!
Atit de departe de casa...

daca e vara, vara de-adevaratelea sa fie! si unde poate fi mai bine decit la mare? si unde poate fi mai bine decit impreuna cu cei pe care ii simti aproape, sau cu cei pe care vrei sa ti-i apropii? cel putin pentru o vreme...care va zbura clipind.

agigea...interesant!

prevad o perioada de poezie, o vreme a adunarilor, focuri de tabara, prevad marea involburata scaldind glezne de aginici. si ce poate fi mai frumos decit asta?

cine stie ce se va intimpla? cine stie ce se va naste din marea aceasta, din intilnirea asta? cu siguranta se vor lega cuvinte, se vor scrie versuri, se vor juca scenete, se vor fuma multe tigari, se vor dormi putine nopti. cu siguranta. vad ca Radu nu da multe informatii...care ar mai fi surpriza atunci? sau poate tocmai asta e frumusetea : hai sa credem in noi! hai sa mergem si sa ne cunoastem cel putin.

sincer...as vrea sa cunosc Baia Mare, Satu Mare, Clujul, Iasiul, Suceava, Craiova...nu ca orase! ci ca oameni, oameni pe care ii citesc si-mi zimbesc spunind...o sa te cunosc intr-o buna zi!
de ce nu acum?!?!

Ama, femeie cu ochii intre ghilimele, cum as putea sa nu-ti fiu acolo, printre ginduri,cum ai putea sa te-nstrainezi de gindurile mele, caci tu esti a doua fiinta pe lumea asta care mi-a spus cu aceeasi dragoste sa merg pe strada cu soare.

Da-mi voie sa iau doua perechi de cirese
sa le port a coliparie la urechi
inlocuind rotundul aurului de putine carate
mai multa valoare este in rosul copt
din cosul de nuiele

PS. Cred ca n-am sa uit niciodata cum e sa te am linga mine pe scena...Poezioara asta o vad citita de tine. Cine nu te-a auzit pina acum...sa faca bine sa vina joi la Eliad!!!

Drag din dragul tau,