Imagini cu câmp deschis se arată
cu bucurie verde,cu zâmbet de fecioară
frumoasa calcă tristă cu aripi argintate,
cu aripi de lumina si ghiocei pe frunte.
Cu flori de păpădie si apa
Îmi șterg lacrimile printre nori
mă încurc de-a mea poveste
fără vise ar fi ușor.
Þinutul toamnei străbat flămând
rătăcesc calea tremurând
fără tine ar fi cumplit.
Frunzele ard
Sădesc în toamnă, visuri reci
inima înghețată mă întreabă unde esti
și nu-i răspund, te caut
prin frunze, prin ramurile reci.
E toamnă și e destul,
un roi de păsări negre
mă întrec si îmi
Mi-e frig în toamna asta dulce
perdele de struguri mă adună
îmi fac timp să ating o stea
e toamna și mi-e frică-n ea.
Covoarele țesute de arborii bătrâni
îmi tremură sub pași timizi de
Chiar dacă tunete se aud prin cer
și lumea parcă plânge,
te aștept albind de dor
să vii semănând petale,
să sorbi din nori picăturile de ploaie.
Să simți adânc în răsărit
lumina care
E curcubeul strâns,
de lacrimile tale
lumina dulce a apus.
Mă ascund,
cuvinte grele infrunt,
trupul adoarme,
plutește într-un cerc de lux,
sufletul aleargă
prin valul mării negre
nisipul îl
Cresc din adâncime oceane abisale
se întind până la nori
cu mâna le abate
șoaptele printre culori.
Stelele curg peste mine
de cântecul lor adorm
îmi fac un vis cu tine,
mănânc din seva
Îmi scald privirea în poveștile cu flori
iar mușețelul mi-l apropii
să-mi țină trena de culori.
Culeg din rouă frumusețea verii
mă îmbăt zâmbind sorbind din ea
cu picăturile de soare
îmi
În așteptarea cuvintelor
mă risipesc prin gânduri,
liniștea nopții
mi-o aștern pe suflet.
Mângâi parfumul norilor,
imaginea ta
o șterg cu cârduri de păsări,
pictez o stea pe lac
mă afund
Ascultă-mă dulce octombrie,
pictează-mă în culoarea ta,
suflă-mi arome
să pot deschide calea ta.
Privește-mă chiar cu uimire,
inima să-ți pot săruta,
cuvintele rămase prin frunze
să fure din
Mă doare-ncet cumplita suferință
și arborii pătați de dor,
vârtej de frunze moarte mă înconjoară
în lumea neagră a visului stingher.
Mă doare sufletul tăcerii lungi
în lunga așteptare de
Privesc înapoi, mă doare ce văd
crengile nopții îmi strigă că pot,
durerea e rece acum, cândva era mai caldă
trecutul e moale, nu are culoare,
mereu parcă mă pregătesc să mor;
Undeva se
Coboară, urcă
sufletul se alină,
departe un cal nărăvaș răspunde
chemării tale de lumină;
curg râuri de stele,
se tulbură apa în cale
e roșu veninul
ce-l simți flămând de lumină;
chiar
Tăcerea sufletului tău
mă îndeamnă să-mi iau zborul,
te înalți deasupra tuturor
cu spiritul tău sacru...
nu e un simulacru,
sunt șoaptele de dor!
Suflet înmiresmat de flori
când noaptea-i
Îmi ard buzele de dorul tau
trupul plânge după tine,
e răsărit cu zâmbet amar
cu iarbă crudă crescută de tine.
Mă duci usor in lumea ta,
culegem stele,culegem vise,
plângem cu rouă,plângem
Ieri culegeam din cărări
noaptea licurici-n zbor
prin carul mare rătăceam
să prind stelele de păr
ieri, anotimpurile-mi zâmbeau
fața lunii mi-arătau
pașnici norii mă purtau
crengile copacilor
Trec clipele, te caut prin vis
durerea e piatră, cerul abis
întind privirea, nori-mi răspund
și stelele calde te strigă și ploaia e aici.
Dar nu esti...
De mana te-as lua și te-aș purta
prin
Mă strigă cuvintele,
la capătul lumii
vocea sugrumată de emoții
cuprinde arborii bătrâni,
"așteaptă-te la un nou început"
Sunt parte din tine,
imagini pătrund în cercuri.
Sunt
Se întunecă zarea,
marea aruncă cu valuri
răsar stânci de zăpadă
formează o insulă albă.
Se prind nori cu stele,
dansează îngeri cu ele,
marea albastră vibrează
de cântecul dulcii
Îmi ninge și-mi plânge,
durerea e albă
altarul din ceruri
mă cheamă la poartă.
Și ninge pe lume
pe strada pustie,
pe chipul de piatră
pe gândul meu liber.
E trist,e întuneric
nimic nu mă
Răsar gânduri ca visele nopții
ce-mi strâng culoarea din obraji
unde mă îndeamnă să fiu falsă
prin câmpul golit de povesti.
Întind, ramnific trena toamnei
cu foșnetul frunzelor reci,
culeg
Ninge încet,pădurea se răsfață,
îngeri cu plete răsar din noapte,
în jur o liniște de suprafață,
fulgii se pregătesc vorbind în șoaptă.
Cu pași îndrăzneți, poetul se arată,
atingerea-i fină
Azi e întuneric și frig,
secundele ard, se sting,
pădurea răsare, emoțiile plâng
izvoarele pure ce ning
amarnic trupuri de pelin,
priveliștea verde un punct de venin
ce-mi plânge pe umar
ca o
Din adâncuri un strigăt mă sărută,
împedicat de umbre mă izbesc
de valurile vremii fără milă,
în iarba uscată ațipesc.
Sclipirile naturii mă trezesc,
întind piciorul să mă dezmorțesc,
răceala