Rugina cuielor

\"Ma trezesc langa mine
cu mine strigand
Strainule!

Rugina cuielor
infloreste in
palme\"

Versuri deosebite, ce te indeamna la reflectie...Cu bucuria de-a te fi ravazut,
Jo

eu inca plutesc in jurul versului central...

si, please, redati-i primului vers din strofa a doua Litera pe care o merita:)

cu capul plecat pe sub aceste ultime trei versuri de o înaltă vibrație...
mulțam!

Ioana, Adriana, Ioan,
Ma bucur ca ati \"prins\" vibratiile pe care am vrut sa le transmit. Si va multumesc.

Adriana,

Versul la care te referi suna, explicit asa: \"A pasarii rega -\"

\"A pasarii rega -\" se va citi \"A pasarii ruga -\"

În primul rând cred că și varianta Adrianei cu \"al păsării\" --- deci șarpele, e interesantă. Dar așa cum e, avem o ambiguitate de gradul doi, care transformă prima strofă până la \"rescriere\" în \"ontos\"...
Este un joc aici, al prăzii cu prădătorul, metafizic vorbind, și revers, care apoi se transpune în alteritatea față de sine.
La sfârșit, o imagine arhicunoscută, care bate în cuie sentința: Celălalt este de urât... Dar poema este deosebită. Pentru că după această concluzie, cel puțin la recitire, înflorește în tine un mare semn de întrebare: oare?

Cu plăcerea provocării intelectuale,
Victor Potra