manaila lucian

Nu ai știut niciodată, Inima ce -mi bate-n piept, Că este nevinovată Și plânge după respect. I-ai dat aur și valută, I-ai dat tot ce ai avut, Să-i ajungă, ani, o sută, Doar un sărut... ar

Te-am iubit pe tine pentru că plopul de vizavii era ocupat, Iar în plus, păreai a fii un loc mai ferit și mult mai uscat. Dar asta până să te văd de aproape: Să-ncep să te mângâi , să te sărut pe

Stau pe stradă și admir Un înger, un musafir Ce trece necontenit Prin parc pe la asfințit. Privesc la el și mă-ntreb Ce caută la noi în Breb În mână cu-n diplomat Alb și-așa

Þi-am oferit un pumn de flori, Iar tu mi-ai zis că asta doare. Ba, chiar ,cum ai putea să mori Din lovitura mea cea tare. Am vrut în brațe să te strâng, Dar ai plecat și astăzi plâng, Că ai

Cu ultima nota portativul se-ncheie Cu un sunet ,un strigăt al vieții ce se-ascunde sub cheie. De azi ne mai rămâne doar tăcerea. O tăcere apăsătoare ,groaznică asemănătoare cu durerea. O

Toată ziua ești la școală Parc-ai fii mobilier. Îți zic fără îndoială, Ești cel mai scump șifonier. Când te caut ești în clasă Și-ncepi să mă deranjezi Cu privirea ta cea falsă, Ce aș vrea

Înger trist , te rog nu mai plânge! Nu are rost să mai verși sânge. Părinții tăi, au murit Pentru că nu te-au iubit! Atunci când te naști ,ai un cod genetic, Care, te va controla

Și când nu am ton, Pun mâna pe telefon; Sun de la palat Că sunt tare supărat. Steaua a aflat Că azi a retrogradat Și va merge-n B Ca să mulgă oile. Limuzina e distrusă; La echipă-i o

Îmi declari zi de zi, cât de mult mă iubești Încât îmi vine să te cred; Mai mult de frică să te pierd, Fără a știi ce-ți dorești. Mă trezești dimineața cu sărutul tău dulce, Oferindu-mi toată

M-am îndrăgostit de ochii tăi, de gura ta, De ideile dar mai ales de idealurile tale. Întins deasupra brizei aș sta, Admirându-ți gândurile ce curg agale. Tu iubești în schimb defectele

Sunt în mașină acum Și nu se aude decât vântul Care mă însoțește pe drum Alinându-mi dorul și gândul. Nimic nu este în jurul meu . Decât o liniște eternă Ce mă face să cred că însă

Ne sărutăm cu toți pe stradă, Fără a ne păsa că lumea are să ne vadă, Precum am fii născuți cu toți, să dăm o mare flegmă, Iar scopul principal ar fii ca să călcăm în ea, cum este scris în

Dă-mi cheia sufletului tău, Ca să pătrund în tine Și jur că nu iți va fii rău, Dacă rămâi cu mine. Nu îmi trebuie spații largi , Nici locuri luminoase, Pe care în mii de anii să le

Soarele-n tranziție, M-a făcut să îmi încerc șansa la școala de poliție. În prima zi am văzut, în fața la un castel, O fată așa frumoasă cu așa un suflețel... Ne-am plimbat ca doi romantici

M-am așezat în pat și am început să visez, Dar din păcate nu puteam dormi, Așa că am început să desenez Privind înspre grădina plină cu pomi. De obosit ce eram aceasta s-a transformat într-o

Azi mai am un singur dor: Să pun mâna să mă-nsor Și-asta cât mai repejor; C-altfel mor! Nu vreau să-mi mai zică mama Să pun farfuria bine, Că altfel nu îmi dau seama, Când rămân fără

Mă duc să cumpăr de mâncare, Că n-am nimic în frigider, Atras de-această zi cu soare, Care mă face să mai sper. Nu iau prea multe că n-am bani, Deși lucrez de-atâția ani, Doar pâinea dacă

Dacia ,popor militar și cu credință, Condus de Burebista către biruință , S-a transformat mai nou ,prin suferință Într-un popor slugarnic ,plin de umilință. D-acia de la noi pornesc

Prea mică ,pentru a întelege o lume așa de mare, Prea vinovat,pentru a o învăța ceva, Pe un copac stă o ciocănitoare, Ce și-a clădit în scorburi casa sa. Tot tremurând, de frig, în

După ce-a muncit atât, Dumnezeu s-a hotărât Să facă ceva perfect Ca să-și dovedească cât e de-nțelept. Picioare lungi ,fund rotund, Sâni imenși și dulce gât Ochii albaștri-nțepători, Părul

Mă uit înspre tine plângând! Nu aș fii crezut niciodată Să fiu tulburat de o floare nevinovată Ce am găsit-o astăzi în crâng. Aș vrea să îți zic numai câteva cuvinte, Dar sângele nu mă lasă

M-am născut în primăvara cuvintelor; Un anotimp în care fiecare literă prinde culoare Dând nume sentimentelor A iubi și a te doare. Ieșind din casă am început să adun în coșuleț Silabă cu

A fost cândva o vrăjitoare care era extrem de rea Ce transforma în piatră tot ceea ce-atingea. Mai erau doi copii pe lume Ce nu le mai știu a lor nume... Iar într-o zi, cei doi copii s-au