Poezie
Dragoste la superlativ
1 min lectură·
Mediu
M-am îndrăgostit de ochii tăi, de gura ta,
De ideile dar mai ales de idealurile tale.
Întins deasupra brizei aș sta,
Admirându-ți gândurile ce curg agale.
Tu iubești în schimb defectele mele,
Zilele cele mai rele,
Furtuna din sufletul meu,
Într-un cuvânt, tot ce sunt eu.
Regret nespus că nu sunt o floare,
Un munte ce are toată lumea sa la picioare,
Un gândac purtat de vânt spre țărmuri înalte,
Un sunet redat de goarna din vechea cetate.
Accepți că pentru tine nu mai e zi și noapte,
Că visele se transformă întotdeauna în fapte,
Că sunt numai una dintre miile de șoapte
Auzite în timp ce-ți servești cafeaua cu lapte.
002.095
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Dragoste la superlativ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/14055401/dragoste-la-superlativComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.