Poezie

Sărutul viermilor

1 min lectură·25 octombrie 2010

Mediu

Ne sărutăm cu toți pe stradă,

Fără a ne păsa că lumea are să ne vadă,

Precum am fii născuți cu toți, să dăm o mare flegmă,

Iar scopul principal ar fii ca să călcăm în ea, cum este scris în dogmă.

Ne spunem oameni; deși suntem doar niște animale;

Luându-ne în brațe, ne sărutăm cu cei ieșiți în cale,

Așa cum fac câinii; când se călăresc în văzul lumii,

Iar noi îi alungăm din dreptul cârciumii.

O facem cu pasiune,gelozie ,prietenie sau respect,

Dintr-o obișnuință nefirească ,numită reflex,

Sau ca Iuda ce l-a vândut pe Iisus din Nazaret.

Sărutul nostru e cu adevărat complex!

Concluzia vă las s-o trageți după bunul plac!

Nu are rost ca să vă fac morală,

Că cei mai mulți în șanțuri se complac,

Cu sticla-n mână și uitând de școală.

001.122

manaila lucian. “Sărutul viermilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13958384/sarutul-viermilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.