Poezie

Scopul vieții

1 min lectură·14 octombrie 2010

Mediu

Înger trist , te rog nu mai plânge!

Nu are rost să mai verși sânge.

Părinții tăi, au murit

Pentru că nu te-au iubit!

Atunci când te naști ,ai un cod genetic,

Care, te va controla veșnic.

Viața, devine un drum spre moarte care e destinația finală,

Unde ,tot universul, coboară.

Îmi cer scuze ,dar vreau să te fac să înțelegi,

Că nu contează nimic, decât persoana ta și faptul ca Dumnezeu te iubește,

Chiar dacă, încă nu sesizezi,

Iar realitatea te lovește.

Părinții tăi au trebuit sa moară ca tu să te poți realiza,

Așa cum ai mei au decis să mă părăsească, pentru ca eu, să pot visa.

Nu mai fii trist !Bucură-te !De azi ,sunt cu tine pe drum!

Ia-mă de mână și hai sa zburăm !E seară de-acum.

001.161

manaila lucian. “Scopul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957093/scopul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.