Poezie

Tăcere deplină

1 min lectură·12 noiembrie 2010

Mediu

Sunt în mașină acum

Și nu se aude decât vântul

Care mă însoțește pe drum

Alinându-mi dorul și gândul.

Nimic nu este în jurul meu .

Decât o liniște eternă

Ce mă face să cred că însă dumnezeu

Se odihnește, ținând capul pe pernă.

Până și pauza și-a luat moment de respiro,

Chiar și iarba s-a dus să se culce la umbra nucului umbros,

Unde ți-am spus adio,

Iar tu nu te-ai mai întors.

Probabil că înaintând înspre tine am devenit puțin cam melodramatic,

Dar ,tăcerea aceasta sinistră mă apasă din ce în ce mai tare ,încât nu mai pot suporta,

Amintindu-mi de dulcele parfum de jăratic

Și de acele momente în care ne sărutam în bucătăria ta.

001.284

manaila lucian. “Tăcere deplină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13960938/tacere-deplina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.