Mahok Valeria

Mama Pe un fotoliu învechit, Ca timpul tău măicuță, Stai adâncită în gânduri albe Umilă și tăcută, Ca timpul singuratic. Pretenții de la viață n-ai, Frămânți doar mâinile muncite, Și

Visele mele... Visele mele, portal deschis, între pământ și stele, realități paralele în viața mea și trăirile mele, mănunchi de fiori în mii de pelegrinări, vii culori în nopțile

Ghiocel, clopoțel Floare mândră în lumină, Clopoțel alb, dantelat, Cu moț verde, ca antenă, Sunt la lume conectat, Când ies falnic din zăpadă Și iarna am înfruntat. Doar un pic, m-am

De ziua mamei E ziua ta, mămică și tare te iubesc ! Căci tu vrei să cresc mare, cuminte și îndrăzneț, Te necăjești cu mine, până ce voi fi mare Și recunosc, mămică, că nu te plângi prea

Pandantive sufletești... Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos, petrecut cândva de amândoi, un Cătălin și-o Cătălină sub clar de Lună plină, deocheați de un Luceafăr

Ce frumoasă e pacea! Ce frumoasă e pacea! Între noi și vechi hotare, Ce frumoasă-i lumea vie, Răsfățată de bucurii în floare, Din vârfuri de munte, Până jos, în vale. Ce frumoasă e

VI Acum, să vă povestesc de pățania nefericită a doamnei F. Când aceasta întră pe ușa salonului, după ce se întorsese de acasă, doamna F parcă nu mai era ea, mi s-a părut schimbată total,

V Acum, să vă povestesc de minunata doamnă N. care într-o zi, foarte bine dispusă, ne-a ghicit în cărțile de tarot, la fiecare bolnavă din salon. Pentru doamna F. Cărțile arătau evenimente

IV Acum, vă prezint colegele mele de suferință: Doamna O, era o văduvă frumoasă din Bistrița Năsăud, profesoară de limbi străine în Cluj și mama unui singur băiat, după cum ne povestise.

III După toate cele povestite, am revenit acasă, unde lucrurile au luat o întorsătură cu totul amețitoare. Așa cum am mai spus, mama avea întotdeauna soluțiile problemelor la purtător,

Pandantive vii... Când luna vălul de mătase își scutura, Pe toată valea răpusă de tăcere, Îmbrobodiți în scutecul iubirii, Vrăjile nopții pe drumuri ne purtau, Sfidând statura lunii

Am dat biletul destinului părinților mei, de cum am ajuns acasă. Parcă și acum îl văd pe tata cum se mira și nu-i venea să creadă ochilor ce citește: -Ce e(,) ticule ? Îl întrebă mama curioasă, pe

I Acum, trebuie să vă povestesc cum am aflat eu că sunt bolnavă sau cardiacă mai bine spus. Așa cum am rezumat mai sus în câteva cuvinte, sora mea Camelia, o fetiță frumoasă ca o

Era în primăvara anului 1972, într-o dimineață însorită, numai bună pentru drumeții în inima naturii, când autobuzul Gării de Nord a Bucureștiului pleca din stație, supraaglomerat de oameni. Eu și

Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață... Dacă vrei să nu regreți nimic în viață Fii bun ca "Sarea în bucate" Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață, Iubește ca Julieta, înainte de

În țara nimănui... În țara lui Papură Vodă, Hoția este la modă, Și își face de cap pe drum, Că n-are niciun stăpân, Parcă mai toți sunt nebuni. Foaie verde de dai n-ai, Adevăru-le cum

Prinde-te în horă, române! Prinde-te în horă, române! Prinde-te în horă, cu mine! Să cinstim Marea Unire Și flacăra ei cu mărire. Strigă-ți vorba, strigă-ți păsul, Până nu îți vei pierde

A căzut Luna, în lac... A căzut Luna, în lac... Și ale ei raze în larg, Când fața i-a despicat Un salt mic de Brotăcel, Cu alte zeci după el, În sclipiri de neuitat. Liniștea nopții îi

Îmi moare al spiritului suflet... Îmi moare, al spiritului suflet Și-a lui avânt de altădat, Mă simt pustie și străină, De lumea ce am adorat, În raiul verde al fericirii, Acum, un vis

Suferința lenei... Își plângea lenea de milă, În oglinda veche, mată Bolile și chipul fad: -Vai, am putere ca o râmă, De nimic nu mă simt bună, De nimic nu am habar. Cum, să-mi pot face un

Românie, țara mea Țară, țărișoara mea! Rai, cu inimă de stea! (Alba Carolina) Sfântă îți este inima! Binecuvântat pământul, Bogățiile, neamul si gândul. Munți cu aur din vechime, Păduri

Regrete,cu plete... La glezna mării, meduzele tomnatice sunt în agonie. Frumoasele cu plete Dau ultimul sărut viu. 28-09-2007

Caut lumina… Caut lumina divină, Sufletul să mi-l inunde, Ca apa curată, făptura omenească Și ca văzduhul, suflarea păsărească. Caut iubirea adevărată, Să-mi răsfăț inima flămândă, Ca

Seara își aruncă vălul, Peste Mănăstirea vie, Luna în plinătatea ei, După dealuri mute învie, Ca o divă în feerie. În crepusculu-înserării, Cântă o voce îngerească, O Priceasnă sfântă,