Poezie

Mama

1 min lectură·8 martie 2018

Mediu

Mama

Pe un fotoliu învechit,

Ca timpul tău măicuță,

Stai adâncită în gânduri albe

Umilă și tăcută,

Ca timpul singuratic.

Pretenții de la viață n-ai,

Frămânți doar mâinile muncite,

Și lacrimile îți curg șiroaie

La bucurii mărunte.

La amintiri nu mai tresari,

De mult le-ai dat uitării,

Trăiești doar clipa zilei noi,

Cu cei ce te înconjoară.

Nu vrei să mori, nici să trăiești,

Dar ai sfânta credință,

Că Dumnezeu nu te-a uitat

Și acum El te răsfață.

Oglinda nu o mai iubești,

Ca în tinerețea ta frumoasă,

Dar stai mirată în fața ei și spui:

Ce sunt acum și ce am fost odată!

Dar asta-i viața, ăsta-i rostul,

În anotimpuri să petrecem fast

Și dacă ne înțelepțim devreme,

Îmbătrânim cu nota zece.

07-03-2018

001.545

Mahok Valeria. “Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/14121741/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.