Poezie
Suferința lenei...
1 min lectură·
Mediu
Suferința lenei...
Își plângea lenea de milă,
În oglinda veche, mată
Bolile și chipul fad:
-Vai, am putere ca o râmă,
De nimic nu mă simt bună,
De nimic nu am habar.
Cum, să-mi pot face un ceai,
Când n-am nimic la îndemână?
Vreau să fac treabă în casă,
Dar nu am puteri de rasă,
Aș visa, stând în fereastră,
Cât este ziua de mare,
Cât mi-e viața luminoasă.
Și cum sunt o râmă grasă,
Pofticioasă și frumoasă,
De slăbit, nici că îmi pasă,
Mi-e destul să văd în jur
Cum se agită toată lumea,
Să-mi facă mie pe plac,
Când eu obosesc privind,
Cum să prind lucrul de-un capăt?
Mi-a spus cineva odată
Că lenea, bunica mea,
A fost mare, mare Doamnă
Și mereu era curtată,
Nu și binecuvântată…
Dar, îmi mai spuse cu întristare,
Că de așa mare domnie
A murit în sărăcie,
Amărâtă și pustie,
De prieteni ocolită,
Însetată și flămândă,
Cu zestrea împrăștiată,
Moștenire de la tată.
Morala:
Dragii mei, fugiți de lene,
Că e tare virusată.
17-12-2017
001.177
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mahok Valeria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Mahok Valeria. “Suferința lenei....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/14118215/suferinta-leneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.