Mahok Valeria

Fântâni... Fântâni de dor, Fără somn ușor. Fântani de vis, Fără nume scris. Fântâni de trăiri, Pline de amintiri. Fântâni la apus, Tinerețea mi s-a scurs, Cu bune și rele, Cum mi-a fost

Uite Luna, nu e Luna! Și-a ascuns din mers cununa, Printre vârfuri lungi de brazi, S-o urmezi cu cei mai dragi, Pe poteci cu clopoței, Să iubești umbrele ei, Să-i descânți fruntea de

Adunați în pumni, copii, Pentru viitorul vostru, Iarba verde de acasă, Nu lăsați străinii lumii Verdele să il cosească. Adunați în pumni, copii, Pentru traiul de neam mare, Grânele crescute

Caracterele frumoase sunt voințe educate. # Cea mai prezentabilă carte de vizită este bunul simț. # Cea mai scumpă podoabă a capului omenesc este coroana caracterului frumos. # Copilăria este

Minciună, blană luxoasă... Minciună, blană luxoasă, Prietena vinovaților, de orice rasă, Sfideazi orice greșeală, orice pedeapsă, Tupeistă, înfrunți dreptatea, Făcând-o să se umilească, Ca

Privește-ți omule, frumosul din suflet… Când peste brazi brumați de timp, Răsare din împărăția ei ochioasă luna Și întregul vieții îl luminează pe pământ, Dezmierdând în ploaia ei de raze

Fiori de dor răsar în noapte, Râuri de șoapte, sub tâmple albe, Din albia lor m-alintă ușor. Fiori de dor, iubirea nostră, Ca marea albastră schimbă culori, Rătăcind spre vechea

Fă-mă Doamne, vis de noapte, S-aprind gândurile toate Și stelele în policandre. Să culeg mesaje coapte, Pentru zile mai bogate. Fă-mă Doamne, vis de ziuă, Să colind lumea pe rouă, Să râd,

Pacea... Pacea-i ciripit vesel de păsări, Când soarele se deșteaptă, Este muzica iubirii, Când începe să înflorească. E liniștea câmpului verde, Când doar roua o sărută, Sau e muzica

A fost o dată, ca niciodată, a fost în vremuri îndepărtate o mare prietenie între Celesteni și pământeni. Celestenii erau băștinașii universului, făpturi frumoase, înalte, inteligente și foarte

Fericire vie… Tristih Sărutări aprinse, În ciorchini de vise, Cu florile deschise. 16-01-2017

Înțelepciune… secvențe Înțelepciune – Polenul norocului, în fapte bune. # Înțelepciune – Vorbe nemuritoare în sfințenii grăitoare. # Înțelepciune – Din amintiri străbune, Doar

Esență de lumină… Pe lângă brazii încărunțiți, În gerul de afară, Trec mută, ca o moartă vie, Printre ecouri vesele, divine, Povești de vis, ce-au fost odinioară Și inima înfierbântă la

Iarnă geroasă… Secvențe Haiku Iarnă geroasă - Pe drumul către casă, Pași scârtâind. # Noapte geroasă - Printre țurțuri sticloși, Șuieră vântul. # Pădure de crengi, Încremenite de

Rime îndoliate… Rime îndoliate, Cu prea multe surori măritate… Nu-mi furați timpul prețios, Să-mi dați viața curată pe spate, Ca cea a brazilor din munte, tăiați nemilos, Doborâți din

Sub plapuma vieții… Mă ghemuiesc sub plapuma vieții, Printre oameni cu gânduri călduțe… Urmărind cu ochi de cameleon neliniștea Amintirilor trecute și a zbaterilor prezente, Întristându-mă, de

Capricii ieftine… Îmi agăț visele șatene, În pletele timpului grăbit de soartă, Cu disperarea vârstei, Ce șchiopătează în păpucii de casă, Dându-mi tot mai des avertismente ciudate. Timpul

Râul amintirilor… Secvențe Haiku Râul curge lin, Apa este limpede, Noi suntem la fel. # Râul curge lin, Tropăitul cailor spintecă apa. # Râul curge lin, Amintirile se țes, Timpul

Vis alb… Vis alb, azi îmi fac cărare, Printre ramurile tale, Să-mi găsesc iar bucuria De a-mi cânta copilăria, Când pe deal sau jos în vale N-aveam piedici la picioare, Nici la gura

Urări, de Sfinte sărbători… Dragi creștini, Fiți mereu, la suflet plini, Gazde bune de Crăciun, Pentru prieteni și vecini ! Dăruiți, de sărbători, Să vă crească în plete flori, Și în

Caut lumina… Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde, Ca apa curată făptura omenească Sau ca văzduhul suflarea păsărească. Caut iubirea adevărată să-mi răsfăț inima, Ca noaptea

Sub cer de sărbătoare… Sub cer de sărbătoare O stea a răsărit, Când s-a născut în lume Pruncul Isus cel Sfânt. Și cu uimire mare, Trei magi la drum porni, Sub raza stelei sfinte, Ei

Te ocolesc cu vrere, răutate dospită… Te ocolesc cu vrere, Răutate dospită în pântecele lumii moderne, Ce sufletul multora și pe al meu ades ai umilit, N-ai înțeles la timp, ce frumos se poate