Vin îngeri

... ultimul vers e o poantă.
Și chiar una - drăguță. Dar poemul se încheie, totuși,
la al șaptelea vers de jos. Părerea mea e că anume incertitudinea
ironico-sarcastică din versul opt, de la coadă, marchează adevăratul
salt final al poemului - un final de zile mari.

Sigur, e doar o părere.

Atenție, vin îngeri! Frumos ultimatum privit cu nevinovăție. Așa cum și trebuie privit, dealtfel.

Deja mi-am ieșit din intrarea în fire și am hotărât să mă înfurii. Până acum eram mama și tata lipsei de diacritice, dar eram trimis prin fundul fundalului atelierului pt o singură virguliță. Problema e că poezia asta nu e de atelier, pt că e superbă, însă nu înțeleg cum de Călin, care e cel puțin steluțar, nu observă aceste scăpări. Deci, de ce Magdalena nu acorzi atenția cuvenită regulilor, din moment ce ești o autoare valoroasă, remarcată și cu câte 4 steluțe pe text?
Pentru că ceea ce scrii, merită toată atenția. Și, contrar drumului de până acum, am hotărât să lupt pentru perfecțiune. Iar textele tale pot fi perfecte.
Și, atunci, pot fii comentate.

Cu stimă, F. Abel

Vin îngeri -
Spune -
Lasând capul în piept,
spre mine.

Pregatește-te!

Vin!

Și-n venire
te umplu de dumnezeire.


Vin îngeri, repet!
Și-n venire...

Mă pregatesc, îi răspund,
De dumnezeire.

Vin îngeri, repet.
Vin îngeri!

Aripile le-am intins pe perete,
să se desfete...

Sanvisul(Sandviciul - v. lord Sandwich), de drum,
e demult scrum.

Pantofii cu tocuri mi-au ramas in picioare,
nu cred sa tropăi in ceruri prea tare.


Vin ingerii - spune!

Esti gata?
Nu zăbovesc, prea mult, în halta
viselor tale.

Vin ingerii!
Pregătește-te de imbarcare!...

Fly, înainte de a comenta textul, mi-am permis să fac unele corecturi - cele ce se impuneau - adică punctuație și diacritice, plus două corecții asupra unor cuvinte scrise greșit.

În rest, aș renunța la \"Aripile le-am intins pe perete,/să se desfete...\" - e superfluu și încărcat de desuetitudine. Într-adevăr - cum bine remarca cineva - finalul este unul epigramatic, adică se bazează pe o poantă. Depinde ce culoare au penele îngerilor! Se mai poate lucra pe text! Cu amiciție,

Ioan J

aici îngerul parcă măsoară...îngerul...văd chipul poemului înfiorat de prezenta...absenței...percepută ca o dureroasă separare...poate că îngerii nu vin niciodată...ei doar se trezesc/ne trezesc într-o altă poveste...cu îngeri...tot mai aproape de esența iubirii...


\"Aripile le-am intins pe perete,
să se desfete?\"...
vin îngerii...si (uite!) zambesc...

Nu mai intrasem pe site de cativa ani buni. Nu stiam noile reguli si nici nu ma familiarizasem cu noul format al paginii, care, fie vorba-ntre noi e mai greoi decat cel vechi - asta daca si-l mai aminteste cineva dintre voi pe acela. Pagina in care bagam textul mi s-a blocat de cateva ori, asa cum ceva mai devreme nu am reusit sa modific nici textul asta nici cel prealabil din aceeasi cauza. Am obosit incercand. Dar astea sunt scuze. Ai dreptate. Puteam sa fiu mai atenta la diacritice, puteam sa fiu atenta la punctuatie. Timpul nu a avut rabdare cu mine si i-am raspuns cu aceeasi moneda. Mea culpa. Remediez.
Multumesc de observatii.

Ideea e ca niciodata o poezie de-a mea nu a iscat atatea controverse. Nu ma asteptam ca cineva ca reactioneze la postarea facuta ieri in graba, nicidecum sa se iste asa o tevatura. Omul cat traieste invata!
Multumesc o data in plus.

Multumesc, Ioane!

Mai greu la mine cu punctuatia si diacriticele, asa ca, marturisesc din toata inima , la capitolul asta am nevoie de ajutor. Multumesc inc ao data: Sandviciul a fost o scapare. Am remediat. Vesrul cu aripile trebuie inlocuit, dar nu i-am dat inca de cap.

Multumesc de rabdare si sfaturi...

***
dincolo de altelier!? un poem bine lucrat, in etape concentrice, lism, melancolie. vin ingerii....

multumesc, petrut...

nu mai scrisesem de multa vreme si reintrarea in \"agonie\" m-a pus in fata unor reguli pe care nu le stapanesc si in consecinta par mai tot timpul ca gresesc. cu atat mai mult iti multumesc. :)