Poezie

Roua din mine

1 min lectură·2 octombrie 2002

Mediu

Apa grea a somnului

mă poartă spre tine în lente volute.

Marea respiră și crește

dupa cum mă adun trupului tău

dupa cum mă răsfir prin celulele tale-

boabe pârguite de soare.

Mă las micșorată,

peste măsură crescută,

Mă las pulsândă,

Mă las cernută,

Mă las văzută

într-un miraj de culori amețite de fuga,

de ochi cristalin de nucleu

răscolită,

Mă las ție,

Mă las.

Cine-ar putea roua trupului toată

în lacrimă iar s-o frământe?

064942

Despre aceasta lucrare

Autor: Magdalena Popa
Tip: Poezie
Cuvinte: 75
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Magdalena Popa. “Roua din mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/magdalena-popa/poezie/26234/roua-din-mine

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

retras✓29 sept. 2002

Am ajuns pe carari intortocheate la aceasta poezie si iata ca nu-mi pare rau. As spune ca dimpotriva.
Eu vad poezia asta ca pe o statuie, cioplita in cuvinte, daltuita. Dupa lectura am fost un cititor multumit.
Cine cauta gaseste!!

Gabriela Petrache✓29 sept. 2002

Sa fiu sincera, sint de o ora pe poezie.ro, dar poezia ta imi scapase. M-a atras..steluta. Si nu-mi pare rau, imi place mult cum spui \"ma las micsorata, peste masura crescuta/ma las pulsinda, ma las cernuta....\", ce tot vorbesc? Mi-a placut mult. La mai multe!!

Magdalena Popa✓30 sept. 2002

Spre surpriza mea, la o buna bucata de vreme de la postare, cind -teoretic, cel putin - sansele de a mai trece cineva pe aici tindeau spre zero, ati aparut voi! Asa privind lucrurile, probabilitatea sa va si placa poezia era atit de mica, incit as numi-o deja miracol! Multumesc voua tare! Pentru curiozitate, pentru apreciere, pentru ca existati si- atunci cind ma astept mai putin- veniti cu zimbet in \"casa\" mea!

Distincție acordată

Nicoleta Stefanescu✓30 sept. 2002

Ma las micsorata,
peste masura crescuta,
Ma las pulsinda,
Ma las cernuta,
Ma las vazuta
intr-un miraj de culori ametite de fuga,
de ochi cristalin de nucleu
rascolita,
de ADN curios
mirosita,
Ma las tie,
Ma las.

Tare mult mi-au placut versurile astea!
Este poezie de duminica si eu nu intru pe net in week-end. Asta e scuza mea pentru intirziere. :0)

Sorin Olariu✓2 iul. 2003

chiar: cine ar putea roua trupului toata
in lacrima iar s-o framinte?

Marina Samoila✓30 sept. 2002

Frumoasa, intensa, melodioasa. Mi se pare fortata imaginea adulmecandului ADN, care parca sparge vraja. Fara ea poezia nu sufera ci se rotunjeste ca bobul de roua.