Femeia ce trece

in spatele acestui text aparent \"scurt si la obiect\" se ascunde o idee care merita tratata cu mai multa atentie

ar putea iesi un poem cu adevarat valoros

E, intr-adevar, mai mult o revelatie, decit o poezie! O revelatie necizelata, intr-adevar, pe care din lipsa de foaie, creion, am asternut-o direct e ecran. dupa ce i-am dat drumul spre voi, m-am detasat putin, cit sa realizez inainte de a-mi veni mesajul tau, ca se putea face mai mult. Nu mai am insa starea necesara, acum! Promit sa remediez situatia!

Cite femei trec nepasatoare pe drum... a ta e una speciala, incendiatoarea toamnei...greu abordabila, probabil un top model celebru...

Mi-a placut prima strofa, adica primele.

Am refacut in parte poezia. Mai bine, mai rau nu stiu...

Scoate versul cu si seara e in plus. Inca o poezie fascinanta. Cred ca o sa devin fan. Cand voi avea timp le voi citi pe toate cu mainile pe taste si cu atentia incordata.

Multumesc mai tare decit iti poti imagina!Si-ntr-adevar, suna mai bine fara \"si seara\"!

Cu mina la inima si plecaciune...

Nic, bucurie mare mi-a adus steluta ta! Pun accentul pe pronumele posesiv, pentru ca asta ii da dubla valoare pentru mine! (Intrezaresc deja un zimbet cald, o vorba buna, puterea de a face lucrurile sa cinte...)
Multam din suflet

O imagine trecatoare prinsa in coltul ochiului, arzand.

Frumos spus:

\"Esti femeia ce trece,
Femeia ce luneca,
Femeia ce-aprinde
in trecerea-i toamna... \"

Multumesc Y.! E o imagine ce ma obsedeaza din copilarie. In parc (sunt craioveanca, si parcul Romanescu are ceva sute de ani, iar toamna este tot un amestec dureros de culori voluptuoase, melancolice) aleile sunt lungi, lungi, pe vremea aceea nu le vedeam capatul, iar copacii cresteau in flacara pe masura ce privirea ii descoperea.Ei bine, prin parcul asta chiar a trecut pe atunci o femeia aceasta, a lunecat pe linga mine, si imaginea ei, derulata de jos in sus, spre aura parului - para mi-a lasat senzatia c-aprinde in trecere toamna...
Multumesc iarasi, cu plecaciune...