MDMagdalena Dale
Verificat@magdalena-dale
Bucuresti
„Orice ar fi, trebuie învinsă soarta suportând-o”
Născută în București pe data de 20 iulie 1953. Am urmat cursurile Liceului de Muzică George Enescu secția pian, ceea ce mi-a accentuat înclinația spre visare, dar în același timp mi-a educat răbdarea de a studia. Viața cu eșecurile și împlinirile ei, precum și un accident vascular cerebral m-au determinat…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Răscruci de strigăt de dragoste de oameni aruncat peste lume este poezia ta...
preschimbă cupa în lacrimi tremurate în oglindă
pe fruntea toamnei – doar simțire
trimite-mi gând de pace și iasomie
parfum de crin sub negrele umbrare
și vântul să-și reverse din boarea lui profană
pătându-mi rănile acelei nopți
doar cu puțin
pelin
Pentru că gustul ușor amărui dă uneori o savoare tristă vieții și mie îmi place această aromă, azi voi lua cu mine în buzunarul de la piept ultima strofă din poemul tău!
preschimbă cupa în lacrimi tremurate în oglindă
pe fruntea toamnei – doar simțire
trimite-mi gând de pace și iasomie
parfum de crin sub negrele umbrare
și vântul să-și reverse din boarea lui profană
pătându-mi rănile acelei nopți
doar cu puțin
pelin
Pentru că gustul ușor amărui dă uneori o savoare tristă vieții și mie îmi place această aromă, azi voi lua cu mine în buzunarul de la piept ultima strofă din poemul tău!
Pe textul:
„Te port în buzunarul stâng până la iarnă" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextÎmi era dor de poeziile tale minimalis ce condensează mesajul poetic sporindu-i forța prin imagini vizuale!
Arc peste niciodată între fulgerul cu aripi de gheață și focul în care se joacă mâinile copilului ce povestește despre lupta contrariilor din care s-a născut o poezie atât de frumoasă...
Arc peste niciodată între fulgerul cu aripi de gheață și focul în care se joacă mâinile copilului ce povestește despre lupta contrariilor din care s-a născut o poezie atât de frumoasă...
Pe textul:
„Neverland - mulaj în ghips" de Bianca Goean
0 suflu
ContextDragă Lory, tu nu știi că în dragoste niciodată nu există „iartă-mă”?
Dragostea implică iertarea pentru că iubești cu tot cu defectele pe care le accepți ca făcând parte din persoana iubită...
Când sufletul trimite luceferi la ferestre ca să lumine un alt suflet, cred că nici nu mai poate fi vorba de iertare pentru că același astru al iubirii nemuritoare stă cuibărit lângă fereastrele sufletelor....
Vorba ta:
Acestei simple povestiri de viață
Nimic nu-i poate fi adăugat
Doar, să-mi trimiți răspuns de dimineață
Tot prin luceferi, dacă m-ai iertat
Dragostea implică iertarea pentru că iubești cu tot cu defectele pe care le accepți ca făcând parte din persoana iubită...
Când sufletul trimite luceferi la ferestre ca să lumine un alt suflet, cred că nici nu mai poate fi vorba de iertare pentru că același astru al iubirii nemuritoare stă cuibărit lângă fereastrele sufletelor....
Vorba ta:
Acestei simple povestiri de viață
Nimic nu-i poate fi adăugat
Doar, să-mi trimiți răspuns de dimineață
Tot prin luceferi, dacă m-ai iertat
Pe textul:
„Iartă de poți" de Lory Cristea
0 suflu
ContextPendulând între roșu și negru am descoperit „nimicul acela ca o inimă” ca o punte între umbre de îngeri. Mi-a plăcut răsturnarea prin care el își caută un loc fără colțuri unde să poată simți pulsul vieții pentru ca să nu-l mai cuprindă frigul lângă o altă pagină albă.
îi stătea bine în negru
decorul ei preferat se asorta prea bine în roșul cordului
nu mai punea nici o întrebare tăcând lua inima așa cum era
ușor teșită pe margine de iubirile fără inel
doar umerii nu mai puteau duce zilele ce veneau până la locul acela
în care se spune că el îi va fi întâlnit pe cei deja plecați
Iau cu mine ultimele versuri care spun foarte mult despre felul în care se dragostea se poate manifesta: tăcând și luând inima așa cum este ea, frumoasă prin imperfecțiunea ei, asta desigur doar în cazul în care auzim bătăile ei... Poate este singura cale prin care putem învăța să iubim!
îi stătea bine în negru
decorul ei preferat se asorta prea bine în roșul cordului
nu mai punea nici o întrebare tăcând lua inima așa cum era
ușor teșită pe margine de iubirile fără inel
doar umerii nu mai puteau duce zilele ce veneau până la locul acela
în care se spune că el îi va fi întâlnit pe cei deja plecați
Iau cu mine ultimele versuri care spun foarte mult despre felul în care se dragostea se poate manifesta: tăcând și luând inima așa cum este ea, frumoasă prin imperfecțiunea ei, asta desigur doar în cazul în care auzim bătăile ei... Poate este singura cale prin care putem învăța să iubim!
Pe textul:
„Nimicul acela ca o inimă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextDragă Lory, tu nu știi că în dragoste niciodată nu există „iartă-mă”?
Dragostea implică iertarea pentru că iubești cu tot cu defectele pe care le accepți ca făcând parte din persoana iubită...
Când sufletul trimite luceferi la ferestre ca să lumine un alt suflet, cred că nici nu mai poate fi vorba de iertare pentru că același astru al iubirii nemuritoare stă cuibărit lângă fereastrele sufletelor....
Vorba ta:
Acestei simple povestiri de viață
Nimic nu-i poate fi adăugat
Doar, să-mi trimiți răspuns de dimineață
Tot prin luceferi, dacă m-ai iertat
Dragostea implică iertarea pentru că iubești cu tot cu defectele pe care le accepți ca făcând parte din persoana iubită...
Când sufletul trimite luceferi la ferestre ca să lumine un alt suflet, cred că nici nu mai poate fi vorba de iertare pentru că același astru al iubirii nemuritoare stă cuibărit lângă fereastrele sufletelor....
Vorba ta:
Acestei simple povestiri de viață
Nimic nu-i poate fi adăugat
Doar, să-mi trimiți răspuns de dimineață
Tot prin luceferi, dacă m-ai iertat
Pe textul:
„Iartă de poți" de Lory Cristea
0 suflu
ContextAnMar, îți mulțumesc pentru că ai călătorit pentru o clipă alături de mine prin inepuizabila frumusețe a naturii și ai descifrat starea ce mă învăluie în fața ei.
Mircea, chiar așa este.... Am ieșit în câmp poate nu râzând, dar în mod sigur zâmbind și mai ușurată de un gând cenușiu! Dacă un emir stă alături de mine în aceeași clasă a vieții nu pot decât să fiu măgulită :)
Mircea, chiar așa este.... Am ieșit în câmp poate nu râzând, dar în mod sigur zâmbind și mai ușurată de un gând cenușiu! Dacă un emir stă alături de mine în aceeași clasă a vieții nu pot decât să fiu măgulită :)
Pe textul:
„Liniștea naturii" de Magdalena Dale
0 suflu
ContextPășesc ușor printre gânduri ca să nu deranjez farmecul lor...
Anotimp de vis
Îmbrăcat în ruginiu
Frunze căzute
Anotimp de vis
Îmbrăcat în ruginiu
Frunze căzute
Pe textul:
„Gânduri de azi" de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextÎmi plac micropoemele, foarte sugestive...
Și iar rătăcind
Alerg printr-un labirint
Regăsindu-mă
Și iar rătăcind
Alerg printr-un labirint
Regăsindu-mă
Pe textul:
„renaștere" de mircea lacatus
0 suflu
ContextNoaptea din noi și din afara noastră cam așa simt eu poezia ta...
Urâtul flămând de frumos, neputința de a depăși uneori mizeria condiției umane!
noaptea asta nu își mai rupe codrul de pâine e sătulă de atâta om
pleacă acum capul și tace ea când nu tac eu
mi-e ciudă că lasă în locul unui car mare unde să îmi aștern oboseala
o inimă împărțită pe drumuri fără întoarceri fiindcă a rămas desăvârșind ultima cale
Mi-am odihnit sufletul o clipă în versurile tale pentru a încerca să risipesc întunericul unei zile obișnuite...
Urâtul flămând de frumos, neputința de a depăși uneori mizeria condiției umane!
noaptea asta nu își mai rupe codrul de pâine e sătulă de atâta om
pleacă acum capul și tace ea când nu tac eu
mi-e ciudă că lasă în locul unui car mare unde să îmi aștern oboseala
o inimă împărțită pe drumuri fără întoarceri fiindcă a rămas desăvârșind ultima cale
Mi-am odihnit sufletul o clipă în versurile tale pentru a încerca să risipesc întunericul unei zile obișnuite...
Pe textul:
„Noapte flămândă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSensibilitatea prin prisma căreia filtrezi ceea ce vezi în natură mi-a inspirat o încercare
O floare de măr
Timidă pe o creangă
E doar simțire
O floare de măr
Timidă pe o creangă
E doar simțire
Pe textul:
„Mărul" de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextOf, citește te rog: \"...cel puțin pentru mine....\"
Pe textul:
„Urme de tine" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextmestecenii mă amăgesc în urma ta își întind brațele în ape
pentru a te cuprinde
eu am obosit între timp
mă dor încheieturile clipelor
nici nu mai știu de când nu ai dat nume formelor mele
îți amintesc
sunt încă femeie și am genele înclinate spre venirea ta
Ela, nu-ți voi comenta (cum de fapt nu am făcut-o nici până acum) textul din punct de vedere al criticii literare întrucât sunt alte persoane mai autorizate decât mine să o facă!
Mie poeziile tale mi-au transmis totdeauna un mesaj de suflet și din acest punct de vedere am comentat mereu (mai inspirat sau mai puțin inspirat).
De data asta imaginea care mi-a plăcut cel mai mult este cea a femeii pierdută între ape, cu brațele întinse a chemare, pe care o dor încheieturile clipelor rămase fără contur, imaginea unei Penelope ce-și țese pânza din firele timpului în așteptarea lui Ulise...
Iar genele înclinate spre veniri mi-a sugerat un tablou plin de feminitate cum de altfel, cel puín pentru mine este toată poezia ta!
pentru a te cuprinde
eu am obosit între timp
mă dor încheieturile clipelor
nici nu mai știu de când nu ai dat nume formelor mele
îți amintesc
sunt încă femeie și am genele înclinate spre venirea ta
Ela, nu-ți voi comenta (cum de fapt nu am făcut-o nici până acum) textul din punct de vedere al criticii literare întrucât sunt alte persoane mai autorizate decât mine să o facă!
Mie poeziile tale mi-au transmis totdeauna un mesaj de suflet și din acest punct de vedere am comentat mereu (mai inspirat sau mai puțin inspirat).
De data asta imaginea care mi-a plăcut cel mai mult este cea a femeii pierdută între ape, cu brațele întinse a chemare, pe care o dor încheieturile clipelor rămase fără contur, imaginea unei Penelope ce-și țese pânza din firele timpului în așteptarea lui Ulise...
Iar genele înclinate spre veniri mi-a sugerat un tablou plin de feminitate cum de altfel, cel puín pentru mine este toată poezia ta!
Pe textul:
„Urme de tine" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextLory, sunt o veche admiratoare a talentului tău poetic fugărită mereu de timp, dar acum nu pot să nu-ți las semn și să-ți spun că m-a impresionat mult poezia, mai ales ultima strofă
Chiar de blazonu-mi e de tinichea
În ochii celor ce-au uitat să plângă
Îl voi purta la piept, în partea stângă
În orice loc hazardul m-o purta.
Demnitatea este un lucru rar întâlnit în vremurile noastre....
Îți mulțumesc pentru versurile tale!
Chiar de blazonu-mi e de tinichea
În ochii celor ce-au uitat să plângă
Îl voi purta la piept, în partea stângă
În orice loc hazardul m-o purta.
Demnitatea este un lucru rar întâlnit în vremurile noastre....
Îți mulțumesc pentru versurile tale!
Pe textul:
„Blazonul meu" de Lory Cristea
0 suflu
ContextSunt momente când oboseala și frustarea vorbesc în locul nostru.... Viața nu este ușoară nici pentru bolnavii în neputință de a-și folosi așa cum doresc corpul, nici pentru cei ce-i îngrijesc! Dar, în orice lucru rău există și o parte bună și oricât de mică ar fi ea trebuie să ne încăpătânăm să o găsim ca să putem rezista să mergem mai departe... Poate, ar trebui să ne întoarcem ochii de la oameni, la artă, la natură și acolo să căutăm alinarea și răspunsurile. Oameni suntem cu toții, supuși inevitabil greșelii de a exista, dar nu noi hotărâm acest lucru și nimic nu este întâmplător, trebuie doar să căutăm sensul și poate tocmai în această căutare stă salvarea noastră....
Pe textul:
„Nu va mai rabd" de Daniel Cristea
0 suflu
ContextÎmi place cum simți natura și găsești sprijin în ea... Las în loc de comentariu las în pagina ta câteva gânduri inspirate de poezia ta, cu toată simpatia mea pentru omul din tine...
Lacrimă de cer
Suferință umană
Destine ce dor
Speranța-ntr-un verde
Și albastru infinit...
Lacrimă de cer
Suferință umană
Destine ce dor
Speranța-ntr-un verde
Și albastru infinit...
Pe textul:
„Lacrima cerului se varsă-n cuvinte" de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextÎmi pare rău dacă ție îți sună a cinim acest „Ce dacă...”! De fapt, am vrut să spun că nu trebuie să te lași îngenuncheat de încercări și nu să nu te oprești din drumul spre lumină cu tot ce ai mai bun în tine... Am simțit nevoia să revin pentru că cum îți spuneam cunosc suferința fizică și știu din propie experiență că fără o anumită încrâncenare de a nu capitula și a păstra căldura sufletească nu poți merge mai departe...
Pe textul:
„Și dacă..." de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextCred că nu în mod întâmplător suntem aleși pentru încercările vieții. Ele purifică sufletele și le putem îndura mai ușor dacă dragostea în toate felurile posibile ne domină viața. Acest „Și dacă....” eu l-aș înlocui cu „Ce dacă....” se întâmplă toate astea? Încerc să merg spre lumină cu tot ce este mai bun în mine.... Știu ce înseamnă suferința și te admir mult pentru felul în care lupți să păstrezi frumosul în viața ta!
Pe textul:
„Și dacă..." de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextFirul uneori se rupe aici ca apoi să fie înnodat în altă parte de lumină…
Foarte mult mi-a plăcut cum evoci tu lumina care nu se pierde niciodată, trebuie doar noi să fim dăruiți cu privilegiul de a o vedea, de a o simți în preajma noastră și în acest fel de a ne bucura de prezența ei care sfidează timpul și spațiul.
îmi plâng condorii pe umeri și astăzi
pacea din mine se face parfum de cală spre-altar
și nu mai vreau nume și nu mai vreau drum
doar cântecul inimii mi-ascunde chipul printre ai mei
cei duși mai devreme cu o viață niciodată a mea
Cântecul inimii m-a purtat într-o clipă de albastru infinit, acolo unde lumina se-ntrupează în sentimentele unui suflet dat...
Foarte mult mi-a plăcut cum evoci tu lumina care nu se pierde niciodată, trebuie doar noi să fim dăruiți cu privilegiul de a o vedea, de a o simți în preajma noastră și în acest fel de a ne bucura de prezența ei care sfidează timpul și spațiul.
îmi plâng condorii pe umeri și astăzi
pacea din mine se face parfum de cală spre-altar
și nu mai vreau nume și nu mai vreau drum
doar cântecul inimii mi-ascunde chipul printre ai mei
cei duși mai devreme cu o viață niciodată a mea
Cântecul inimii m-a purtat într-o clipă de albastru infinit, acolo unde lumina se-ntrupează în sentimentele unui suflet dat...
Pe textul:
„Suflet dat" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎntr-o lume imundă ai desenat în cuvinte o lacrimă rotundă ce s-a pierdut în setea albului pustiu..
Eu am rămas în urmă să socot
Cum implora în clipa când se stinse
Cu brațele a rugăciune-ntinse
,,Să mă zidiți cu-mbrățișări cu tot\'\'
Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult!
Eu am rămas în urmă să socot
Cum implora în clipa când se stinse
Cu brațele a rugăciune-ntinse
,,Să mă zidiți cu-mbrățișări cu tot\'\'
Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult!
Pe textul:
„Testament de nebun" de Lory Cristea
0 suflu
ContextȘi totuși totul este la fel în sufletul nostru oricât s-ar exila umbra zilei în creuzetul toamnei și oricâte anotimpuri ne-ar cerne frunțile.....
Gustul de măr copt îmbracă amintirile ce se ascund prin cearșafurile brodate din lada bunicii și așa prinde contur visul ce se înalță în catedrala sufletului
pasărea aceea neagră nu și-a ascuțit gheara îndeajuns
iar fantoma ploii se ascunde într-un plâns
Ne-a mai dat răgaz să mai visăm un pic, dar cine știe cât de lung este răgazul ăsta?
De departe venim și departe suntem sortiți să plecăm, să ne risipim precum un nor alb intr-o zi de vară....
Mi-a plăcut mult poezia, a dat contur nostalgiei după tot ce a trecut și nu mai poate reveni decât să mângâi urma pe care a lăsat-o în sufletul meu...
Gustul de măr copt îmbracă amintirile ce se ascund prin cearșafurile brodate din lada bunicii și așa prinde contur visul ce se înalță în catedrala sufletului
pasărea aceea neagră nu și-a ascuțit gheara îndeajuns
iar fantoma ploii se ascunde într-un plâns
Ne-a mai dat răgaz să mai visăm un pic, dar cine știe cât de lung este răgazul ăsta?
De departe venim și departe suntem sortiți să plecăm, să ne risipim precum un nor alb intr-o zi de vară....
Mi-a plăcut mult poezia, a dat contur nostalgiei după tot ce a trecut și nu mai poate reveni decât să mângâi urma pe care a lăsat-o în sufletul meu...
Pe textul:
„de departe venim..." de Elena Overhamm
0 suflu
Context