Poezie
Blazonul meu
1 min lectură·
Mediu
Suntem născuți din cel mai bun pământ
Nu-ncape nici un fel de îndoială
N-o să m-așez cu nimeni la tocmeală
Când vine vorba cum și de ce sunt.
Mi-au spus niște bătrâni și i-am crezut
C-am fi părtași cu cerul și Carpații
Dealuri și văi mi-au spus că ne-ar fi frații
Și stânci în loc de oase ne-au crescut.
Suntem executori testamentari
Zamolxe ne-a lăsat o datorie
Un loc de-o dureroasă măreție
Prea des râvnit de hoarde de avari.
Chiar de blazonu-mi e de tinichea
În ochii celor ce-au uitat să plângă
Îl voi purta la piept, în partea stângă
În orice loc hazardul m-o purta.
064452
0
Daca tot sunt la moda bisericutele, ce-ar fi sa inaltam si noi una in stil dacic.
Mi-au spus niște bătrâni și i-am crezut
C-am fi părtași cu cerul și Carpații
Dealuri și văi mi-au spus că ne-ar fi frații
Și stânci în loc de oase ne-au crescut.
Tu o s-o promovezi in lume, eu stau acasa si-ti tricotez ii heraldice.
Daca te rog eu sa incerci si o varianta cu versuri albe, e cu suparare?
Cu bine, semneaza Don Quijote de la Visalon