Blazonul meu

Lory,
Daca tot sunt la moda bisericutele, ce-ar fi sa inaltam si noi una in stil dacic.
Mi-au spus niște bătrâni și i-am crezut
C-am fi părtași cu cerul și Carpații
Dealuri și văi mi-au spus că ne-ar fi frații
Și stânci în loc de oase ne-au crescut.
Tu o s-o promovezi in lume, eu stau acasa si-ti tricotez ii heraldice.
Daca te rog eu sa incerci si o varianta cu versuri albe, e cu suparare?
Cu bine, semneaza Don Quijote de la Visalon

Asa sa faci Carmen:), dar modelul de ie ti-l dau eu, am una veche de 150 de ani si mi-e si frica s-o imbrac:), versuri albe am mai incercat, mi-ar place mult:)... deocamdata nu ma simt in largul meu cu ele, poate mai incolo:) ok?
multumesc - drag - Lory

Lory, sunt o veche admiratoare a talentului tău poetic fugărită mereu de timp, dar acum nu pot să nu-ți las semn și să-ți spun că m-a impresionat mult poezia, mai ales ultima strofă

Chiar de blazonu-mi e de tinichea
În ochii celor ce-au uitat să plângă
Îl voi purta la piept, în partea stângă
În orice loc hazardul m-o purta.

Demnitatea este un lucru rar întâlnit în vremurile noastre....
Îți mulțumesc pentru versurile tale!

Si eu va multumesc voua, tuturor celor care m-ati invatat ca nu e rusine si nici pacat sa fii mandru de radacinile tale. Atata timp cat voi continua sa scriu, astfel de poezii vor veni sa-mi aminteasca chiar si mie... ca sunt din daci si romani:). Multumesc Magda.
drag de tine - Lory

Nu navighez in largul meu printre poezii, nu-mi plac prea multe (poate pentru ca nici nu le cultiv :) ), aici insa gasesc potrivit sa marchez si eu faptul ca mi-a placut ideea - pe care o gasesc foare nimerit asezata cuminte in rime si strofe clasice. Am citit-o cu placere...

Bine ai venit Lorena, multumesc mult de semn, iarta intarzierea raspunsului:)
drag - Lory