Între Paris și Disneyland ai timp doar să te faci comod în fotoliul trenului, să cazi în gânduri și să ieși apoi în gară; decorul cosmopolit și furnicarul aproape haotic din capitală se transformă
Respirația agitată mă face să deschid ochii. Mă opresc din mișcare și văd că, de fapt, sunt în pat. Credeam că alerg, cu soarele în ochi, pe malul mării. Privesc lumina care intră pe fereastră și
Julian povestește pe unde a umblat azi, ce a văzut, cum a fost prânzul… Când face o pauză, profit și-l întreb;
- Și zici că ai nevoie de ajutor?
Își scoate haina și o așează deasupra capetelor
Ziua asta indecisă arbitrează soarele și norii într-un “care pe care” enervant. Nu mă pot hotări ce dispoziție să arborez. A fost o noapte beton; am adormit multumiță de singurătatea mea onestă și nu
-Hm? Oh!... înțeleg… Da, sigur… Chelsea.
- Ne cunoaștem de-o viață. Suntem vecini, am făcut școala împreună…
Întind mâna în fața lui, cu palma ridicată într-un “halt” categoric.
- Scuză-mă că te
Trenul merge lin, fără să se zdruncine la îmbinările șinelor. Chiar mă gândesc că îmi lipsește zgomotul ritmic al CFR-ului, atât de drag pentru ca îl asociez cu vacanțele, cu taberele școlare… Pe
“O`Sullivans” e un bar tipic englezesc, mă rog, irlandez, pe bd Montmartre, la numărul 1. Întunecat, cu lumina zgârcită chiar și în miezul zilei. Lambrisat, cu mese de lemn, scaune de lemn,
Părea că niște porumbei ciuguleau firimituri de pe pervaz… Zgomotul ciocurilor era ritmic și liniștitor, dar treptat a devenit agitat și rapid, până un fluierat de porumbel–șef le-a poruncit să
Bonjour, Paris! Am ajuns cu bine, fără aventuri, fără emoții. Nimic deosebit de raportat – n-am întâlnit iubirea vieții mele în avion, cum poate un colț de minte proiectase cu ceva vreme înainte.
Am văzut Londra pentru prima dată în ianuarie. Așteptam întâlnirea cu Anglia de-o viață, nu cred că exagerez prea mult spunând așa… Știam că va fi o revelație, știam că va întrece cu mult imaginea
Sala Operei Naționale se ascunde în întuneric; încep să răsune niște acorduri liniștite pe care, desigur, nu le recunosc… Mă simt ușor emoționată, îmi adun cuminte mâinile deasupra poșetei și mă
Eram în librăria de pe Dorobanți ; căutam ceva pentru o fetiță de patru ani… Am ales o carte roz, cu prințese. O carte pe care Ana nu avea s-o coloreze niciodată. Eram atât de încrezătoare… Eram
Am ajuns și la ultima ta scrisoare… Și am înțeles că nici de data asta nu am reușit să transpun povestea în emoții scrise. Pur și simplu, mă simt golită de orice inspiratie sclipitoare, de orice
Sunt trei principii: galben, arămiu, negru. Prin urmare, trei contururi, fairy-like standard. Adică blonda, roșcata și bruneta, întruchipări ale aceluiași tipar – mijlocelul subțirel, plete bogate
(8)
Începusem să-ți vorbesc, cochetând cu ideea că poate mă voi trezi cu un semn din partea ta. De oriunde vei fi fiind… Că aș putea să înțeleg care e finalul poveștii pe a cărei scenă am jucat
(6)
Am răsturnat șifonierul, deși nu era mare lucru de capul lui. Am fluturat prin fața oglinzii niște variante, cu mici variațiuni. Rămâneau doar câteva rochițe, dar asta nu însemna că
(3)
Scrisoarea găsită în fundul băncii a declanșat o întreagă furtună.
O am încă în față, împăturită în dreptunghiuri mici. Nu e datată, dar îmi amintesc că e din `91, prin mai, cred. Nu știu
(1)
Ultima floare pe care o am de la tine va împlini în curând treisprezece ani. Iar prima (pe care, neîncrezatoare, n-am păstrat-o), cincisprezece. E ca atunci, doar ca fără miros: o garoafă
Mă uit în oglinda din fața patului. Zulufii ciufuliți mă fac să par sălbatică. Îmi place… Mă răsucesc puțin într-o parte și simt nevoia să mă vadă și el.
- Marc.
- Hm ?
- Știi, mă gândeam…
De
Mi-aș inventa un prieten. Sau, ca să respectăm uzanțele - o prietenă; sa evităm orice echivoc… Să poți primi o mângâiere consolatoare fără umbra dublelor semnificații.
Aș vrea să o pot crea eu,
Noiembrie 1865.
Amurgul a sporit întunericul din odaie. Cu mâna tremurândă, poartă lumânarea spre alte rafturi, făcând să pâlpâie flacăra mică. Entuziasmul îi ține de cald în răcoarea din jur.
Sunt vorbe multe, cautari...
sunt întrebări, \"intelepciuni\",
sunt diferente, rar asemănări,
dar nimic nou. E totul din străbuni.
As vrea sa știu in viata tot -
despre \"nimic\" sau
As vrea si eu o noapte...
Nu de amor. Nici gând;
ci doar de stat pe spate,
cu mintea fluturând,
cu fin nisip pe coate
si marea ascultând.
Luna sa-mi apartina mie
si stelele la
Nu mai prididiți cu texte
De amor mecanic, sec,
Despre sportul intre sexe,
Răsplătit sau nu cu cec…
Eu mi-s doar o gospodina
Ce roseste sub broboada
Când lucrează in gradina
Si știe ca