Madalina STATE

un cer de linii melci urca spre amuzamentul ingerilor pe foi platite de regi degenerati treizeci si noua deliruri intre coapsele macelarite de dorinta doua capete adunate intre solzii pestelui de

singurătate dragostea mea ascunsă din niciunde nu se poate evada chiar cuvintele toate creatoare de lume nu mai pot da seama de mărturia mea când sunt aici uit clișeele cu care ceilalți mă

care nu vrea sa manance nici din carne, nici din amintiri, stă prăbușit într-o rână, exoftalmic uitat în urzeala ticaloasă a privirii pâinii celei de fiecare zi in fiece dimineata asmute dintii

soare descarnate pieile de animale pe langa parii unei tarc ramas gol invelit desertul cu un abur aspru corturile respira intre vagauni iarba lucioasa a izului de lume in nisipul calator din

liniștea orașului ca o pândă pe înserare fiecare e singur nu se arată încă linia nopții doar o pânză cenușie acoperă străzile el merge cu ochii care ustură cu mâinile lipite pe față până ce

Semnul lăuntric al grației mersului pe sârmă Între cei doi îngeri ai mei L-am tatuat pe chackra gâtului Să nu uit echilibru Să nu cad Decât în love cu limba începutului de ziuă Care-mi

chipuri chipuri poarta fără lacăt asezată pe spate undeva mai jos de plămâni apoi întrebarea obsesivă qui es tu urmele stinse ale unui foc pentru încălzit zorii șalul de femeie putrezește

cruciati tematori cu vantul lingorii pe față crestini ai serilor vârâți intre aripile atâtor pasari amintirile legatura unui gand fricos cu alura banala a torturii mi se inchina iarasi toate?

seara aceea perdele astupau toate ferestrele sârmele dintre ochii lor întinse lunecoase un miros de măr putred liniștea până când se înstrăina aproape de tavan pleoapele lor nu

exersarea capturării luminii pe canapea declinări fără seamăn umbre prelungire delicată a oaselor zilei privirea umple peisagii între noi miroase a măruntaie de noapte nu știu nici când nici

am ajuns în intima distragere a realului tapițez pereții lui cu o libertate alta frec podelele cu zborul neașteptat al pânzei albe praful gândurilor dans sepulcral prin camera ordonată a

credeam ca trotuarele pot navali singure inspre dar cu mine singura ma cercetam si pietrele se imbulzeau in caldaram sa nu uit ca sunt pe drumul catre tine dar printre atatea posibilitati pasii

cuvintele cele care le porți ca pe un corset bine strâns pe talie miști coapsele în ritmul lor desfăcătura inventată a luminii pielea pulpelor licoarea pentru îmbătat ceasurile acelea care

fiecare cu libertatea lui neștiută orgolioasă și rece eu la capătul cuvintelor de împărțit la săraci tu pe partea corpului teritoriul meu preferat fructe dulci au povestit până la putrezire

nu rugăciuni nici poetul căruia canapeaua mea i-a dat formă poate doar alte emoții atât de franjurate că picioarele fotoliilor se descoperă lungi stau în mijlocul salonului trec privirea spasm prin

dimineața întoarce fețele neliniștii fuga ei prefăcută de întuneric până la lumina de ceara a amiezii juruințe biruite de uitare ceasurile se usucă în inima mașinii de făcut timp o eră

credeam ca intr-un timp fara rascroieli voi putea odihni liniile ce cad din cercul firii/o muzica stranie intepeneste in bataile de aripi ale serii/mangai spinarea celui facut din respiratia

dinți-manierismul unei mușcături a ideii țin mâinile in manșonul tăcerii adevărul emfatic, melopee particulară, jartiera pe pulpa femeii frivol, retez o bucată din mine, devenit doar carne am

ea se chircea mincinoasă nu era durere în peisajul acela albe ziduri mai stăteau încă în picioare se sălbăticea în voință tulburat cerul lăsa să curgă păsări neștiutoare o linie

din colțul acela camera țesătură fragilă mai mult ghicită lasă bestia contururile ei fantomatice bestia unui gând la o plimbare courtoise cu nimicul încerc să închid ochii strâng tare simt pliuri

între vise insomnia forma ei insolubilă/ insomnia doar leagănă carnea lașă cu toate cuvintele uscate la un soare anemic niciodată îndeajuns subțiate speranța tot o noapte fără vise situată

ea era cu bărbați trecuți prin ape cum gandurile pe jumătate mâncate de lacrimile dinăuntru atmosfera lâncezea nedeterminată nuferi din mâlul realității ritmul palmat ca o țigară în frigul

strang foile pline de marunta mea scriitura vanatoarea ratacitilor umplerea lor mi-a luat nenumarate taceri la bani marunti imi amintesc chiar cum ma incovoiam intre lumina si

ceasul a batut pentru cei care si-au ascuns cainii in inima innebuniti intre ventriculul drept si cel stang le curg coltii pe carnea rosie haite intregi de spume se retrag intre gurile lor