lupu ionut catalin

foarte bine scris în opinia mea {am râs nu de mult și la Zooistorii (23) cu același patos--ba chiar l-am citit cu voce tare unui prieten pentru o mai bună însuflețire}, tragicomedia avânt întotdeauna un deznodământ trist, fatal pentru conștiința patriotică (la cei care o mai au), dar și o morală, ce m-a dus involuntar cu gândul în cazul de față, la următoarea fabulă: o vulpe înfometată vede câțiva ciorchini de struguri atârnând pe un spalier de viță de vie. A încercat toate trucurile pentru a pune laba pe ei, fără succes însă, fără a-i ajunge. În cele din urmă dezamăgită plecă zicând în sinea ei: ”Strugurii sunt acri. Și eu care credeam că sunt copți!”

Cele bune,

Cătălin,

Narcis pentru trecere și pentru cuvintele frumoase. Sunt de acord cu tine, uneori ne putem pierde în aceste imagini dar eu mizez pe intelectul cititorului în cazul descifrării textului și respectiv mizez pe recitirea acestuia. Această linie o păstrez, de la începutul scriiturii mele și încerc să îi aduc îmbunătățiri în prezent. Așa cum spuneai și tu: de poeți nu mai mult :)

cu prietenie,

Cătălin

țin să vă mulțumesc pentru comentarii! Nu mai pun la socoteală că am fost citit, în jurul orei vrăjitoarelor și credeam că sunt singurul ce nu are somn :)
Alexandru, sinceritatea în opinia mea, în cazul unor astfel de poeme, trebuie exploatată la maxim dar bineînțeles într-o realitate intermediară. pentru mine expresia și experimentarea sensibilității noastre actuale trebuie să reprezinte cumva și o rezistență la ”literatura literală”. acest lucru încerc să îl aduc în fiecare text conform șabloanelor identității mele, urmărind să nu mă subscriu unui conformism textual pe care îl citesc adeseori. urmărind textele tale (și pe cele ale lui Leonard), am observat că ne apropiem din această perspectivă. comentariul tău se mulează perfect pe concepția mea, ideea de la care am pornit în scrierea textului. o să schimb partea cu țâțele-ți, se citește încruntat :)
Leonard, asrai este numele unei zâne din folclorul englez, nu vampir, deși într-adevăr soarele ucide atât vampirii cât și aceste zâne (o combinație periculoasă între iele, sirene, mă rog :))). înțeleg de ce pentru tine se termină versul de la soare și aș scoate restul finalului pentru a fi mai în acord cu celelalte strofe, doar că am dorit acolo să justific prima parte, momentul în care eul realizează împreună cu cititorul, unde a fost problema relației, concret neînțelegerea dintre cei doi, discrepanțele mentale, sufletești, lumești, ludismul ineficient, oratoria multă și inutilă a femeii. dacă schimb mai apoi se zdruncină restul construcției. dar gata, o las mai ușor cu mitologia :)

cu prietenie, vă mai aștept în paginile mele

Cătălin,

ca timpul sa se intoarca si cumva sa retraiesc amintirile fericite, alaturi de bunicii mei. citind aceste versuri mi-au placut: ~cum se aglomera camera și nimeni nu respira~ sau ~știi o să te caut ca pe o treaptă lipsă în întuneric
de fiecare dată când mă întorc acasă~. aceasta lipsa o simt si eu, de fiecare data cand ajung acasa...

cu bucuria lecturii iti doresc numai lucruri frumoase,

mi-a placut atitudinea din sintagma: \"de cele mai multe ori tace ori scrie cuvinte fara sens pe oameni\".in opinia mea orice personalitate puternica isi afla linistea sau haosul dupa cum ii dicteaza factic sinele, de cele mai multe ori capacitatea aceasta este in raport cu lumea din jur, se supune in mod gresit regulilor sau moralei

cele frumoase,

imi place poemul, mai ales prima strofa. \"poem intr-o inima de sticla\" m-a dus cu gandul :) la doua lucruri: un cuplu pe o corabie inchisi intr-o sticla si o veche sintagma de-a mea, \"poem impletit intr-o inima din nuiele\".
prima si a doua strofa cresc circular, pot simti tristetea incompatibilitatii, insa in opinia mea a treia strofa ar fi trebuit sa fie mai puternica, deznodamantul unei singuratati individuale.

m-am regasit intre cuvinte si am zambit.

toate cele frumoase

catalin

Igor ai dreptate, este un punct de vedere dar eu voi tine cont de el si desi pe pagina am ales sa nu inlocuiesc versurile, voi oferi aici versiunea la care m-am gandit (a venit cu intarziere, caci la serviciu nu am avut ragazul de a revizui), apropiata de ce mi-ai sugerat anterior (sper ca nu am reusit sa schimb prea mult).--imi voi aminti si de acum incolo detaliul acesta.
Pactul cu agonia tocmai acesta este, lustruirea textului pana la cea mai apropiata esenta a libertatii a identitatii a jocului a literaturii veridice, nu? [ne e cu indreptat, nu cu banat :)]
In aceasta directie, iata modificarile:
\"1.
cum să explic magma asta ciudată din mine
ură intoxicantă
care circulă zdrobit
suferință blamată sulfur acid

sunt un copil aruncat într-o cristelniță în flăcări
trupul în spasme genuchii la bărbie
privirea fixă
vreau să ucid
mușc din pieptul tău fraged cu mâinile la spate
caut pe google o inimă toți ar trebui să avem una
săvărșit sfârșit
ascult zvârcolirea alt timp renăscut
himen pătruns cu forța
azi pentru întâia oară te-am omorât

2.

eram un tânăr frumos și cuminte
îmi iubeam bunicul
i-am pus o mână pe umăr
m-a mințit că se va face bine și nu are să moară
pe scările spitalului m-am jurat să devin doctor
o iubeam pe mama
deși m-a părăsit când nici nu împlinisem un an
am crescut zădărnicia așteptării pe brațe
vânătă culoare

îmi iubeam cândva viața
zilele treceau dimineți aburinde mămăliguță
cu ochiuri și cafeaua făcută ghiozdanul greu bunica
îmi călca cămașa mă îmbrățișa mirosea a toamnă a flori
buchete buchete grupuri grupuri început de an școlar
ori zilele petrecute la coliba de pepeni o vară întreagă
troc la marginea șoselei pepene galben-salam pepene verde cu țintă
citeam slavici la umbra ierbei și visam

eram un tânăr frumos și cuminte
iubeam nestăvilit cu liniștea și inocența unui ghimpe

3.

uneori noaptea descifrez un cântec indian
awara hoon cine nu a auzit de raj kapoor
strâng ciopârțite cadavre
furie mizeră am adunat cât pentru un ospiciu
sfârtecând m-am vindecat de insomnie paranoie depresii

îți mărturisesc sincer cu mine îți pierzi timpul și ochiul

detest teama de a ne preface că știm

4.

aștept cu nerăbdarea unei profeții împlinite
sfârșitul lumii
să dispară dracului simbolurile obamiste\"

Am preferat cum spuneam sa o fac aici deoarece imi este tare drag poemul initial, il simt mai apropiat :) plus ca astfel poate mai putem face ceva comparatii sau pareri intre ele, daca aveti timpul necesar va rog sa aduceti o contributie, ar fi de bun augur.

Te mai astept Igor si iti doresc si eu o seara cat mai frumoasa!

Ma podideau ganduri si indoieli legate de noaptea ce are sa vina, cand am citit comentariul. :) Multumesc Igor pentru trecere si obiectivitate, nu-mi este cu bănat (ca să glumesc puțin poate cu banat) desi un gust usor sarat imi vine pe limba la gandul de a modifica atat de drastic poemul, chiar si cu scopul nobil de a-l lasa sa respire. Imi doresc adeseori prin contrapuneri prin enumerari prin tot ce dispun sa expun exact asa cum ai intuit, mai tot... Defapt am constatat cu ceva vreme in urma ca multe dintre cele scrise pe acest site dar nu numai, nu-mi trezesc emotie, sfiala, intrebare sau nu se leaga prin niciun idiom de trecutul meu, iar la cele care reusesc asta am sa incerc pe cat posibil sa sar cu cuvinte chihotind. De aceea acest nefiresc. Revenind la poem am facut precizarea anterioara deoarece in altele scrise pana acum aici consider ca nu am sugrumat textul si stiu ca mai ales in poezia de astazi trebuie sa rarefiezi cu ciocanul pe cat de mult posibil, dar mai sus toate comparatiile descrierile au rolul de a induce frigul, compasul si busola amintirilor si mi-s dragi formulele descoperite, duc camasa durerii si durerea sustine insanitatea. Dar promit ca am sa revin asupra poemei curand (fizic timpul nu-mi permite asta seara)si am sa tin contul opiniei tale, inducand si ducand si ideea principala intr-un punct de mijloc.

cu apreciere benevola,

catalin

Iti multumesc Andre pentru trecere si pentru comentariu! Intra-adevar am mai trecut odata cu privirea peste text si am sa corectez din criselnita-cristelnita, nu stiu cum mi-a scapat. Despre poem, pot numai sa spun ca este, printre altele, o extensie, o prelungire a celor simtite/traite dar si o amplificare a lor. De fiecare data cand scriu, amintirile par mai vii si ma ravasesc mai mult ca niciodata. Modul de a scrie am vrut sa fie specific cu al unui bolnav, un ratacit in sine caci dualitatea, bipolaritatea aceasta nu-mi este straina [:)]
Caut originalitate, sensibilitate, zambet, si sper sa am puterea/capacitatea de a-mi desavarsi discursul, detaliul, straiul.

Imi aranjez formula de salut

Cele bune,

consider ca se putea dezvolta mult mai mult, ador ura, compasiunea, tratată în simbol, mai ales pornind sau oprindu-ne la un asemenea titlu fie el in engleza sau in romana. oricum mi-a placut sintagma \"aș lăsa toate femeile pământului să se hrănească din tine\", m-a dus cu gandul la cele miliarde de femei, toate adunate, unite sub un singur țel, acela de a devora barbatii depășiți cu siguranță numeric. asemeni finalul m-a mai scuturat prin \"înghițim în sec moliile sufletelor noastre\" unde vegetalul este ros de larvele fluturilor de noapte, suflet vegetal :)
sunt de părere că femeia zilelor noastre ca și bărbatul dealtfel, d-nă Marie, au parte de alte constrângeri, anxietăți, tulburări bipolare, ideologii,usor deosebite în funcție de perioadă și din contră ar fi fost nefiresc dacă nu ar fi existat o astfel de abordare în versuri și nu numai, conform schimbărilor.


cele frumoase Diana,

am sa revin cu placere spre lectura, in paginile tale,

Catalin

m-au miscat:\"m-așez la masă
lângă cina mea singuratică\" cu \"spun rugăciunea
ei îngenunchează alături de gândul meu\". in opinia mea in aceasta dimensiune ludicul se intrepatrunde cu spiritualitatea, fragila adulare de zei


cele frumoase

catalin

Curând voi termina o altă poveste care m-a impresionat în aceeași măsură datorită nedreptății care le-a fost pricinuită unor oameni simpli, dar deosebit de frumoși, poveste poate cunoscută, poate nu, dar care are loc în aproximativ aceeași perioadă temporala. Mă bucur că am reușit să redau în opinia ta Amelia parfumul de epocă, datorită dimensiunii povestirii detaliile sunt cât mai concentrate și mi-a fost teamă pentru acest aspect.
Mulțumesc pentru comentariu,

cele frumoase

catalinn

am vrut prin text să reabilitez, să ofer continuitatea firească unui trecut prea dureros. am realizat că este un lucru dificil aceasta întrucât sunt multe pe care nu le putem ști vreodată, însă cred că suma tuturor posibilităților ne îndreaptă pe drumul cel bun. îți multumesc pentru apreciere. voi continua să lucrez la poveste astfel încât să capete forma finală, dorită.

cele bune,

cătălinn

Tristețea survine insă târziu, ca un ecou al durerii-nostos algos, iar ca subiect al trăirilor tale, simți fiecare cuvant devenind înfricoșător de gol, fără acel plin pe care îl reprezenta cândva. Da, prin cuvînt poți respira...
Mulțumesc aprecierii,

cele bune

lupu

constatam cu totii dintotdeauna vremelnicia trupurilor. dar pentru a exprima asta trebuie sa te joci mai mult cu cuvintele, trebuie creata astfel imaginea care sa te faca sa simti ceva fata de text si de subiectul ei. poate chiar expresia lui george calinescu despre femeie exprimandu-si esenta numai cativa ani, sa o imortalizezi