Mediu
îți mai amintești asrai
și dacă da vei putea vreodată să mă ierți
nopțile noastre de iubire erau atât de dulci incolore inodore
vocea îmi ardea în flăcările lumânărilor și deasupra ta
o noapte o petreceam la părinții tăi acasă niște bețivi și ei
o alta plecam în vizită la mine la țară iar în lanul de porumb
te legam cu țăruși de picioare turnam sare în jurul tău fluierând și desenând
o pentagramă apoi te mânjeam pe țâțele fleșcăite cu sânge proaspăt de cioară
god damnit muiere întotdeauna aveai o artă ciudată
în a-mi face luciditatea să o ia razna să-și taie venele
tocmai în momentul în care îmi dădeam drumul gâfâind
îmi băgai un deget în cur și mă rugai să-ți spun adevărul
mintea mea de fiecare dată se întorcea obsesiv în trecut
atunci când ne-a prins pe o bancă mizeră în ior
o ploaie de frunze ce părea a fi o ploaie de confetti
nu aduseseră încă lebedele iar parcul adăpostea zeci de crime
mă luptam cu copilul din mine nu știam dacă pot să te alint sau trebuie să fiu serios
și explodam de draci stând acolo înghețat fără să înțeleg privindu-te
cum smulgeai degetele vânzătoarei de la chioșcul cu vată de zahăr
jucându-te un deget mă iubește următorul nu mă iubește zi-mi adevărul
mă chinuiesm un sfert de oră să o ucid pentru tine
pur și simplu scârba nu vroia să moară cuțitul nu îi găsea inima
tot ce vroiam era să mă săruți și să îți treci degetele prin părul meu
fără să deschizi gura ceva gen cântecul lui alifantis nu mă-ntreba nimic
excitarea și așteptare îmi apăsau tâmplele precum apasă o menghină fierul
eu ce puteam să-ți răspund ce vroiai să fac ce vroiai să te iau în brațe să-ți spun
da te iubesc deși îți sunt sexual insuficient da te iubesc deși nu scrii poezie
ce vroiai ce vroiai ce vroiai ce vroiai ce vroiai ce vroiai ce vroiai ce vroiai
doar trăiam împreună visam împreună ne făceam duș împreună cumpăram țigările
de la același dealer împreună aveam gospodăria într-un loc pașnic de-acum
cabană pe vârful unui vis de munte pentru a evada din bucurești în weekend
îmi imaginam că simțim la fel sinceritatea că nu avem nevoie de prea multe cuvinte
bănuiam că adori să-ți înfig sticla de beck’s de 330 ml toată în pizdă și să fii mușcată
de unde să știu eu că soarele îți făcea rău că puteai muri oricând din cauza asta
de unde să știu eu că de fapt lumea și tainele tale erau alături de izvor sau râu ori mare
de unde să știu eu că doar la lumina lunii te scăldai puștoiacă fiind cu suratele tale
încercam mă străduiam să sacrific o propoziție să o analizez cu logica predată în facultate
pe când tu îți aplecai fruntea către picioare te închinai zeului tău pescarul mă jigneai cu
freamăt și indignare reușeam încetul cu încetul să divagăm să subliniem un alt ceva
asrai acum am realizat că 2012 înseamnă sfârșitul lumii iar între noi doi nu a existat comunicare
033.287
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lupu ionut catalin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 514
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
lupu ionut catalin. “aquatic fairy.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupu-ionut-catalin/poezie/13980019/aquatic-fairyComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAse termina la versul de unde să știu eu că soarele îți făcea rău că puteai muri oricând din cauza asta. finalul e ratat complet, si sugestia cu vampirul sau licorna, ce-o fi ea, e destul de ieftina si cam cazuta din romanele cu juni vampiri gen Amurg.
0
LCțin să vă mulțumesc pentru comentarii! Nu mai pun la socoteală că am fost citit, în jurul orei vrăjitoarelor și credeam că sunt singurul ce nu are somn :)
Alexandru, sinceritatea în opinia mea, în cazul unor astfel de poeme, trebuie exploatată la maxim dar bineînțeles într-o realitate intermediară. pentru mine expresia și experimentarea sensibilității noastre actuale trebuie să reprezinte cumva și o rezistență la ”literatura literală”. acest lucru încerc să îl aduc în fiecare text conform șabloanelor identității mele, urmărind să nu mă subscriu unui conformism textual pe care îl citesc adeseori. urmărind textele tale (și pe cele ale lui Leonard), am observat că ne apropiem din această perspectivă. comentariul tău se mulează perfect pe concepția mea, ideea de la care am pornit în scrierea textului. o să schimb partea cu țâțele-ți, se citește încruntat :)
Leonard, asrai este numele unei zâne din folclorul englez, nu vampir, deși într-adevăr soarele ucide atât vampirii cât și aceste zâne (o combinație periculoasă între iele, sirene, mă rog :))). înțeleg de ce pentru tine se termină versul de la soare și aș scoate restul finalului pentru a fi mai în acord cu celelalte strofe, doar că am dorit acolo să justific prima parte, momentul în care eul realizează împreună cu cititorul, unde a fost problema relației, concret neînțelegerea dintre cei doi, discrepanțele mentale, sufletești, lumești, ludismul ineficient, oratoria multă și inutilă a femeii. dacă schimb mai apoi se zdruncină restul construcției. dar gata, o las mai ușor cu mitologia :)
cu prietenie, vă mai aștept în paginile mele
Cătălin,
Alexandru, sinceritatea în opinia mea, în cazul unor astfel de poeme, trebuie exploatată la maxim dar bineînțeles într-o realitate intermediară. pentru mine expresia și experimentarea sensibilității noastre actuale trebuie să reprezinte cumva și o rezistență la ”literatura literală”. acest lucru încerc să îl aduc în fiecare text conform șabloanelor identității mele, urmărind să nu mă subscriu unui conformism textual pe care îl citesc adeseori. urmărind textele tale (și pe cele ale lui Leonard), am observat că ne apropiem din această perspectivă. comentariul tău se mulează perfect pe concepția mea, ideea de la care am pornit în scrierea textului. o să schimb partea cu țâțele-ți, se citește încruntat :)
Leonard, asrai este numele unei zâne din folclorul englez, nu vampir, deși într-adevăr soarele ucide atât vampirii cât și aceste zâne (o combinație periculoasă între iele, sirene, mă rog :))). înțeleg de ce pentru tine se termină versul de la soare și aș scoate restul finalului pentru a fi mai în acord cu celelalte strofe, doar că am dorit acolo să justific prima parte, momentul în care eul realizează împreună cu cititorul, unde a fost problema relației, concret neînțelegerea dintre cei doi, discrepanțele mentale, sufletești, lumești, ludismul ineficient, oratoria multă și inutilă a femeii. dacă schimb mai apoi se zdruncină restul construcției. dar gata, o las mai ușor cu mitologia :)
cu prietenie, vă mai aștept în paginile mele
Cătălin,
0
e un text curajos care atinge, cred eu, ce și-a propus, are nerv. spun asta pentru că aveam nevoie să citesc la ora asta un text care să nu fie astupat în metafore, atent construit, impecabil vârât în teacă :). pentru că eu cred că pe aici ar cam sta și sinceritatea, adevărul nu are oricum legătură cu poezia.
al treilea grupaj mi se pare cel mai reușit.
mai trec,
alex