the yelllow kid

Frumos poem! Ca o poveste despre durerea neputinței scrisă cu duioșie amestecată cu furie, nostalgie și tristețe.
Nu pot să spun decât că ai o scriitură deosebită, originală și plină de poezie.
\"eram un tânăr frumos și cuminte
iubeam profund și limpede\"
sau
\"cât să zac placid în cuvânt aspru curajul anomalia unui demon\"
\"mor de dorul întrebării și al adâncului mării înghețate\"
Cred că ai o greșeală de tastă la criselniță - cristelniță.
Finalul, *4, are forță și în formă de concluzie și luat ca atare.

Iti multumesc Andre pentru trecere si pentru comentariu! Intra-adevar am mai trecut odata cu privirea peste text si am sa corectez din criselnita-cristelnita, nu stiu cum mi-a scapat. Despre poem, pot numai sa spun ca este, printre altele, o extensie, o prelungire a celor simtite/traite dar si o amplificare a lor. De fiecare data cand scriu, amintirile par mai vii si ma ravasesc mai mult ca niciodata. Modul de a scrie am vrut sa fie specific cu al unui bolnav, un ratacit in sine caci dualitatea, bipolaritatea aceasta nu-mi este straina [:)]
Caut originalitate, sensibilitate, zambet, si sper sa am puterea/capacitatea de a-mi desavarsi discursul, detaliul, straiul.

Imi aranjez formula de salut

Cele bune,

textul ăsta:

1.
cum să explic magma asta ciudată din mine
care circulă zdrobit ură intoxicantă
un copil aruncat într-o cristelniță plină cu motorină
trupul în spasme genuchii la bărbie
privirea fixă o cheie franțuzească caut pe google
ai o inimă toți ar trebui să avem o inimă
mușc din pieptul fraged cu mâinile la spate

2.

eram un tânăr frumos și cuminte
îmi iubeam bunicul
i-am pus o mână pe umăr
m-a mințit că se va face bine și nu are să moară
pe scările spitalului am jurat să devin doctor
o iubeam pe mama
deși m-a părăsit când nici nu împlinisem un an
am crescut zădărnicia așteptării pe brațe
vânătă culoare

3.
îmi iubeam cândva viața
zilele treceau dimineți aburinde mămăliguță
cu ochiuri și cafeaua făcută ghiozdanul greu bunica
îmi călca cămașa mă îmbrățișa mirosea a toamnă a flori
buchete buchete grupuri grupuri început de an școlar
ori zilele petrecute la coliba de pepeni o vară întreagă
troc la marginea șoselei pepene galben-salam pepene verde cu țintă
citeam slavici în iarbă și visam

eram un tânăr frumos și cuminte
iubeam cu liniștea și inocența unui ghimpe

3.

uneori noaptea descifrez un cântec indian
awara hoon cine nu a auzit de raj kapoor
furie mizeră am adunat cât pentru un ospiciu
cât să zac placid în cuvânt cât să strâng ciopârțite cadavre
de când ucid m-am vindecat de insomnie paranoie depresii

detest teama de a ne preface că știm



știu că de multe ori e greu să te detașezi de ceea ce scrii, e dureros să tai, vrei să spui TOT, însă e bine să lași poema să respire.
în ciuda balastului care pe alocuri sufocă, textul are potențial. tocmai de aceea m-am oprit asupra sa și mi-am permis să vin cu această versiune.
sper să nu fie cu bănat.

salutări.

Ma podideau ganduri si indoieli legate de noaptea ce are sa vina, cand am citit comentariul. :) Multumesc Igor pentru trecere si obiectivitate, nu-mi este cu bănat (ca să glumesc puțin poate cu banat) desi un gust usor sarat imi vine pe limba la gandul de a modifica atat de drastic poemul, chiar si cu scopul nobil de a-l lasa sa respire. Imi doresc adeseori prin contrapuneri prin enumerari prin tot ce dispun sa expun exact asa cum ai intuit, mai tot... Defapt am constatat cu ceva vreme in urma ca multe dintre cele scrise pe acest site dar nu numai, nu-mi trezesc emotie, sfiala, intrebare sau nu se leaga prin niciun idiom de trecutul meu, iar la cele care reusesc asta am sa incerc pe cat posibil sa sar cu cuvinte chihotind. De aceea acest nefiresc. Revenind la poem am facut precizarea anterioara deoarece in altele scrise pana acum aici consider ca nu am sugrumat textul si stiu ca mai ales in poezia de astazi trebuie sa rarefiezi cu ciocanul pe cat de mult posibil, dar mai sus toate comparatiile descrierile au rolul de a induce frigul, compasul si busola amintirilor si mi-s dragi formulele descoperite, duc camasa durerii si durerea sustine insanitatea. Dar promit ca am sa revin asupra poemei curand (fizic timpul nu-mi permite asta seara)si am sa tin contul opiniei tale, inducand si ducand si ideea principala intr-un punct de mijloc.

cu apreciere benevola,

catalin

nu e nevoie să modifici după schema mea. eu am venit doar cu un punct de vedere.atâta tot.

dacă te decizi să tai, taie după cum simți tu.

somn ușor :)

Igor ai dreptate, este un punct de vedere dar eu voi tine cont de el si desi pe pagina am ales sa nu inlocuiesc versurile, voi oferi aici versiunea la care m-am gandit (a venit cu intarziere, caci la serviciu nu am avut ragazul de a revizui), apropiata de ce mi-ai sugerat anterior (sper ca nu am reusit sa schimb prea mult).--imi voi aminti si de acum incolo detaliul acesta.
Pactul cu agonia tocmai acesta este, lustruirea textului pana la cea mai apropiata esenta a libertatii a identitatii a jocului a literaturii veridice, nu? [ne e cu indreptat, nu cu banat :)]
In aceasta directie, iata modificarile:
\"1.
cum să explic magma asta ciudată din mine
ură intoxicantă
care circulă zdrobit
suferință blamată sulfur acid

sunt un copil aruncat într-o cristelniță în flăcări
trupul în spasme genuchii la bărbie
privirea fixă
vreau să ucid
mușc din pieptul tău fraged cu mâinile la spate
caut pe google o inimă toți ar trebui să avem una
săvărșit sfârșit
ascult zvârcolirea alt timp renăscut
himen pătruns cu forța
azi pentru întâia oară te-am omorât

2.

eram un tânăr frumos și cuminte
îmi iubeam bunicul
i-am pus o mână pe umăr
m-a mințit că se va face bine și nu are să moară
pe scările spitalului m-am jurat să devin doctor
o iubeam pe mama
deși m-a părăsit când nici nu împlinisem un an
am crescut zădărnicia așteptării pe brațe
vânătă culoare

îmi iubeam cândva viața
zilele treceau dimineți aburinde mămăliguță
cu ochiuri și cafeaua făcută ghiozdanul greu bunica
îmi călca cămașa mă îmbrățișa mirosea a toamnă a flori
buchete buchete grupuri grupuri început de an școlar
ori zilele petrecute la coliba de pepeni o vară întreagă
troc la marginea șoselei pepene galben-salam pepene verde cu țintă
citeam slavici la umbra ierbei și visam

eram un tânăr frumos și cuminte
iubeam nestăvilit cu liniștea și inocența unui ghimpe

3.

uneori noaptea descifrez un cântec indian
awara hoon cine nu a auzit de raj kapoor
strâng ciopârțite cadavre
furie mizeră am adunat cât pentru un ospiciu
sfârtecând m-am vindecat de insomnie paranoie depresii

îți mărturisesc sincer cu mine îți pierzi timpul și ochiul

detest teama de a ne preface că știm

4.

aștept cu nerăbdarea unei profeții împlinite
sfârșitul lumii
să dispară dracului simbolurile obamiste\"

Am preferat cum spuneam sa o fac aici deoarece imi este tare drag poemul initial, il simt mai apropiat :) plus ca astfel poate mai putem face ceva comparatii sau pareri intre ele, daca aveti timpul necesar va rog sa aduceti o contributie, ar fi de bun augur.

Te mai astept Igor si iti doresc si eu o seara cat mai frumoasa!