Andre Donescu

toc toc toc pe unde pot pe cine pot deși s-a luminat afară eu sunt din ce în ce mai gri dar o fată cu zâmbet îngeresc mă oprește să nu mă cenușăresc ascult în surdină un trombonist stând

Am știut de când m-am trezit ca azi se va întâmpla ceva deosebit și așa a fost. De ceva timp mă lupt cu rutina și nu reușesc să scap de loc. Fața din oglinda de la baie mă plictisește și nu știu ce

oamenii fericiți nu au nevoie de control nu au nevoie să obțină ceva pentru că deja au totul dar nu despre ei e vorba aici ci despre cei mulți care nu au fost nu sunt și poate nu vor să fie

se plimba agale pe faleza de la portoroz când fără veste parcă proiectate pe un ecran imens a revăzut momentele în care a deschis stridiile și a găsit perlele două negre și una roz pe care o

te scoli într-o zi programată foarte devreme bei o cafea te uiți pe geam fără un scop anume încerci să faci ceva util de exemplu uzi florile după care îți scoți cu grijă cămașa de forța pe

Nu mai spune mamă că bătrânețea e urâtă pentru că știu după Nichita nu a mai fost nimic sau nu mai văd eu nicăieri oameni mari doar pigmei grătare coji de semințe bmw-uri și pițipoance Nu

eu nu am avut lună de miere deși sunt undeva spre sfârșitul călătoriei personale am trecut de partea care trebuia să fie frumoasă sunt mult prea obosit și constat cu resemnare că am uitat

vând ploaie de aprilie soare de iulie ruginiu de toamnă și iernile de altădată nu prea sunt cumpărători am răbdare nu am alternativă mi-e foame sete și frig apa e scumpă fac economie

Ce-ar fi să-mi expire păcatele? Dar greșeala față de tine? Îmi pare teribilă și apăsătoare! Patetic! Dar cum aș putea să nu fiu patetic? Să te mai privesc după tot ce am făcut? Am fost total

dacă începi să te îndoiești înseamnă că nu ai crezut niciodată cu adevărat nu comenta nu cerceta nu pune altceva în loc nu nu și iarăși nu lasă tot textul așa cum l-au scris ei fundamental

sunt trist pentru că am impresia că am citit toate cărțile asta mă face să fug undeva departe să mă simt ca păsările sunt beat și sunt necunoscut între cer și nimic văd doar grădini vechi

nu a fost niciodată fericit pe deplin se răzvrătea adesea și lupta cu îndârjire câștiga de obicei prea târziu să se mai bucure mândru și orgolios unii spuneau despre el că-i frustrat nu era

priviri rătăcite răul triumfă oamenii buni tac pentru că puterea trăirilor negative i-a exilat într-un ego dominat de deșert selenar hearthmath a descoperit un câmp electromagnetic al

uneori doresc să zbor pe o culme plină de lumină caldă și prietenoasă să-mi susure un izvor cristalin la ureche maestru al sunetelor să simt puritatea și bunăvoința unui loc alteori doresc

casa mea ca o scenă în fiecare cameră joc câte un act în baie pereții sunt vopsiți în albastru marea cu valurile de furtună miroase a gel cu parfum de mere verzi holul e tapetat cu o

umblam haihui prin orașul prăfuit căutându-mi amintirile sau reflectând poate la ceva anume pe o stradă de la periferie într-un magazin mic mi-a atras atenția un anunț din vitrină \"nu

nu s-a mai întâmplat nimic din ceea ce ai putea crede acolo unde pătrunzi cu greu nu știi dacă ai fost într-adevăr sau numai ți-ai dorit asta parcă simți ceva animalic cum te învăluie și te

ating cu buzele lumina ca pe o spumă care pătrunde obraznică doar în visele despre tine le tulbură și le deformează ca un regizor beat care urăște cu patos scenariul sau autorul frumusețea

iese viața din mine puțin câte puțin din ce în ce mai repede și mai hotărât cad în capcana interpretărilor greșite efectul ,,halo” mă domină insinuându-se din ce în ce mai mult ca o pată de

a fost acasă la marginea unde a colorat câteva zile și s-a bucurat de toate a gătit cu mama pentru tatăl ei și pentru robert a povestit cu bunicii s-a jucat cu gonzo fără nicio

se poate pătrunde printr-un tunel îngust ca printr-o viață de om modest cuminte și bun în lăcașul săpat în stâncă al cărui tavan a fost scobit pentru ca soarele să pătrundă înăuntrul

ne-am unit într-o coloană te picurai din tavan pe podea cristalin și vesel lăsai depuneri care au crescut încetul cu încetul formând în timp draperii ce păreau că alcătuiesc o lume mirifică

Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile voastre. (Marcu 11.26). din ce în ce mai multă mânie ne împresoară ca o pâclă verde albăstruie deasă și opalescentă ne

sunt fericit că roppie vorbește numai când vreau eu sunt din ce în ce mai singur din cauze naturale prietenii mei au început să moară să emigreze sau să nu mai aibă timp de pierdut cu