Poezie
Ispășire
1 min lectură·
Mediu
Ce-ar fi să-mi expire păcatele?
Dar greșeala față de tine?
Îmi pare teribilă și apăsătoare!
Patetic! Dar cum aș putea să nu fiu patetic?
Să te mai privesc după tot ce am făcut?
Am fost total orbit.
Cred că de un ingredient psihoactiv
Atât de puternic încât te face praf
După primele fumuri.
Mai mult decât atât!
Nu mi-a fost deajuns și am mai vrut…
De la bonguri și brichete imprimate
Cu frunza de marijuana,
Am ajuns la stări bizare,
M-am refugiat în credință,
Devenind euforic.
Îmi recunosc greșelile,
Cer iertare și jur că
Nu se va mai repeta!
Îți port un respect infinit!
Dar mă atragi!
Și pentru a părăsi acest vis
Trebuie să cădem de acord.
Dacă ne- am oferi doar ce vrem și ce putem,
Ce viitor ne-am putea face!
Poate fi ceva,
Poate fi bine
Poate fi rău.
Nu știm acum efectul
Intervenției oculte în destinele noastre,
Dar măcar ne-am deschis inima.
004423
0