zona pelagică

sunt trist pentru că am impresia că am citit

toate cărțile

asta mă face să fug undeva departe

să mă simt ca păsările

sunt beat și sunt necunoscut

între cer și nimic

văd

doar grădini vechi reflectate în ochii

celei care va păstra inima mea

în adâncimi de ocean

sunt noapte cu lună sau lampă singuratică

lângă o hârtie goală aproape albă

voi scrie despre o femeie tânără care alăptează

când voi merge pe corabia a cărui catarg

înfruntă orice furtună după care

voi ancora lângă un țărm exotic

sunt plictiseala

voi pierde ultimele speranțe

de a vedea batiste de adio

piloni invitând furtuni

sau urmele unui naufragiu

al inimii mele

ascultă copilă

cum cântă marinarii

Comentarii (1)