marți

e pentru că azi e miercuri :P
să revin la text, aici se varsă cu repulsii și revoltă, e un poem cu nu în față.
mi-a plăcut :), mi-a plăcut nervul și pe lângă asta faptul că poemul păstrează o linie de echilibru între spunerea directă și apăsată și imagini. e ok că nu alunecă înspre revolta aia care calcă în picioare :)
hmm, ar mai fi ceva de zis...în legătură cu primul vers și ultimul. eu le-am văzut ca un fel de prolog și epilog, începi prin a spune că azi e ziua proexistenței și apoi în corpul textului spui „cam așa arată ea” și închei cu paranteza aia ca un fel de concluzie (nu mă deranjează deloc englezismul, din contră, cred că surprinde mai bine imaginea asta decât ar fi putut să o facă orice expresie în română)
aham, mai trec,
iulia

un grupaj interesant, cătălin...
- \"marți\" e textul proexistenței :), al unei plonjări în realitate într-un mod firesc, dur chiar. îmi place cum se trece de la un grupaj la altul, cum funcționează mintea aici. metroul, imaginația - fuga la zamolxe, chilii, călugări, mobile, di caprio - și nu se simte nimic forțat aici :), apoi grupajul final, cu existența-vierme care sapă deep in life ca să ajungă, normal, tot acolo, la \"dead inside is the new fashion\"...
- fain aici:
\"la granița dintre viață și artă pornografia
goală arată a trup de pe care lipsesc la autopsie
notele muzicale de obicei prin ele sexul-muzică
respiră/transpiră\"

numai bine,
alex

Vă mulțumesc pentru comentarii, pentru acel timp acordat textului :)
Iulia, ai punctat foarte bine ideile, atât cele care țin de redactare dar și d.p.d.v. al mesajului (de fapt toate zilele săptămânii pe care încerc să le transpun, să le disec în poeme precum în paginile unui jurnal, au acel:”cam așa am privit eu ziua asta sau zilele ce au trecut, vine seara iar la finalul unei zile obișnuite îmi injectez în vene cuvântul). Expresiile în engleză au farmecul lor și unele așa cum și tu spuneai nu pot fi egalate de limba noastră.
Alex, realitatea și adevărul în sine sunt greu de acceptat, nu ușor de raportat la lumea ta interioară, tocmai din acest motiv sensibilitatea mea (mă refer la ceea ce aparține scrisului) consider că s-a schimbat în ultimii ani, iar de aici acele ”viziuni dure” asupra realității. Nu există în opinia mea o cale mai convingătoare de a observa acestă lume, de a o asimila dintre imagini și cuvinte. Mă bucur că ți-a plăcut textul :)

toate bune, toate frumoase,
Cătălin

am trecut intamplator pe aici si nu-mi pare rau deloc :)

imagini din diverse unghiuri a privi aceasta \"proexistenta\"

poemul emana o forta ce te acapareaza, e bine ca a fost
recomandat, ar merita si cateva stelute din alea galbene,
eu unul iti ofer una in gand :)

La cat mai multe astfel de texte!

intrebarea mea este ce faci daca nu gasesti martea nici o femeie gravida in metrou? Te plimbi cu metroul pina gasesti una?

să zâmbesc, Florin. Este foarte bună întrebarea. Glumind puțin în același ton aș răspunde în stilul următor:”Chuck Norris nu caută gravide prin metrou, gravidele îl caută pe Chuck Norris, iar el le oferă locul său” :))
Ștefan, nu știu cum e cu steluțele zău (eu unul nu m-aș recomanda :))) dar trebuie să recunosc faptul că te încurajează acest lucru, alături de comentarii, într-o lume a unei continue inerții virtuale. Apreciez însă gestul de a primi fie și în scris o astfel de ”mare stea a decorației” pentru serviciile aduse în slujba scrisului. Și sunt bucuros pentru acea putere de acaparare a textului :)

vă mulțumesc pentru comentarii și sper să ne întâlnim și în continuare în text cel puțin asemeni unei întâmplări

lasind la o parte faptul ca mai trebuie sa ai si un loc pe care sa-l cedezi. Ceea ce dubleaza dificultatea problemei...