Dialogul constelațiilor

ai văzut cum ninge afară cu flori? \"și m-am îmbrăcat în fulgi\" i-am potrivit în părul tău \"ești prea cald, se topesc pe buzele tale! lasă-mă să te potrivesc în primăvară, de-ai fii o pată mare, albă, un univers ascuns în zăpadă\" hai să fugim dupa ultimul tramvai l-am desprins din poveste pentru tine crezi? vom călători cu el în centrul lumii noastre \"acolo e cald?\" da, acolo e cald, culorile au gust și miros de tine \"adică. oricât de mult ne-am înnălța, lumea va avea consistență\" atunci, să mai zburăm? \"dormi, iubite, vom zbura.\" poate te pot opri peste noapte \"sau poate să oprim noaptea peste noi\" o vom lăsa desculță și materializată la marginea ei \"dar cu o lumină aprinsă\", cu atâtea lumini, și urmele tălpilor tale, acum le simt \"te simt\" printre picuri, mi te topești pe obraji \"sunt întregi constelații\" peste toate vor rămâne doar ochii tăi și culoarea fericirii din noi ...\"într-un oraș cu ploi, suntem o nouă civilizație. un semn cenușiu din divin\".