dar sunt destule frunze

peste noapte mi s-au înveninat șuvițele de păr de la vremea asta absurdă uite, o iau, o port în palmă și ea continuă să plouă agresiv de la fel. n-aș putea spune că-mi plac zilele mai mult: sunt clipe când parcă sângele vorbește răzvrătit în venele mele...cum? un complot? împotriva cui? toamna are dinți ascuțiți și parcă nici glezna nu-i mai e slută. categoric, mi-e rău. nu ești aici. dar sunt destule frunze...