ultima gară

așteptăm. strănut, peste vorbele tale. mi-e un pic frig și mă roade cizma asta veche. da, va trebui să o arunc, totuși... de dimineață, m-am trezit fără pătură, în căldura ta. mi-am fumat țigara și-am numărat zece rotocoale perfecte până mi-ai simțit lipsa. mă tot gândesc: ce ușor e să spui cuiva mi-e dor. așteptăm. oameni peste tot, frig. trenul tinereții mele vine cu miros de fum. păcat. e ușor să nu-ți fie dor.