și cine va fi salvarea mea

de-acum știu așa cum nu te-aș putea inventa prea mult alb prea imaculat prea în noi prea decolorate suflete până la puritate până acolo unde nu e drept să ajungem unde să nu căutăm nici un sens doar să ne ascultăm până-n implozie până-n timpul urlând în timpane fugi fugi fugi. nu te poți opri decât în mine. acum când te-ntregesc te las păgubit. acum ne va ninge ne va îngropa și cine, …. dacă … poate… va fi salvarea mea.