Poezie
Deliberata naturalețe a convingerii de sine
1 min lectură·
Mediu
Când iubesc, îmi pictez ochii în tonuri despre care nici nu știam că există
vantablack, pervenche și, uneori, bordo.
Deseori pregătesc dezbateri mentale
despre tot ceea ce cred că știu:
existențialism, nihilism
totem și tabu
Și, în căutarea mea de tine,
alteori
port în gând
conversații fervile
pe subiecte despre care
mi-e și rușine să-ți spun.
Le port ca și cum.
Când iubesc, mă prefac întreagă
până nu mai rămâne nimic de știut,
de frică să mă vezi
și să recunoști în mine femeile,
aproape că uit
cine sunt.
0739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luiza Simion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Luiza Simion. “Deliberata naturalețe a convingerii de sine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luiza-simion-1/poezie/14204801/deliberata-naturalete-a-convingerii-de-sineComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îmi place universul necunoscut a ceea ce pentru unii dintre noi ar trece ca derizoriu. Deja nutresc o mică invidie pe ochiul tău, calibrat cu macro. Felicitări! Ai trecut de stadiul de „accident”, ești autoare full-time. Poate le pui și pe voce și le trimiți. Radio Agonia ți-ar mulțumi.
0
Îți mulțumesc pentru comentariu! Mesajul tău înseamnă pentru mine foarte mult. Cât despre voce, propunerea ta m-a bucurat, însă voi avea nevoie și de puțin suport/îndrumare cu procedura de trimitere. Este afișată pe site? Mulțumesc încă o dată!
0
O bijuterie de poezie despre curajul de a arăta că, uneori, ți-e teamă de fericirea care poate pleca, subit, în vacanță.
0
"Când iubesc, mă prefac întreagă
până nu mai rămâne nimic de știut,
de frică să mă vezi
și să recunoști în mine femeile" cred că e un răspuns târziu la tristul cântec de dragoste al lui Nichita, "...vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale."
până nu mai rămâne nimic de știut,
de frică să mă vezi
și să recunoști în mine femeile" cred că e un răspuns târziu la tristul cântec de dragoste al lui Nichita, "...vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale."
1
