N-ai să
N-ai să știi, nici n-ai să crezi De văzut, nici c-ai să vezi De-nțeles, neînțeles De privit cu ochi intens Spre fermoarul meu căzut De la piept, până la gât De la gât, până la piept Înainte sau
Won&Lost
Mi-ai povestit că într-o zi de duminică, în toiul iernii, te-ai născut triplet Și ai fost pus să alegi care geamăn îți alegi să fii mai concret, dar ai zis că nu ți-ai dori. Pe seară ai fost la
Trilogia gesturilor simple
Pe genunchiul tău de mă voi așeza să nu uiți să mă mângâi, să nu mă lași așa, să îmi dezmierzi bărbia cămașa și manșeta, să nu-ți întorci privirea de-oi fi în poala ta. Când ți-oi zice nezisul să nu
Vom vedea...deocamdată trăim prezentul
Când îți calc cămășile la dunga dintre fantezie și realitate au loc conversații între noi unele drăguțe, intense și private, altele un pic... mai ciudate Când spăl vasele am grijă să fie
Mi-e teamă că iar nu înțelegi nimic
și neînțelesul tău se formează după tiparul bulgărelui de zăpadă era, probabil, mai drăguț să se formeze după tipar de soare sau de floare sau de ceva mai cald și mai ușor de identificat și
Omul care nu citește cărți
Ți-am trimis prin curier cinci cărți, alese cu grijă, din toată biblioteca mea. Cinci cărți, cu două personaje și trei simboluri, își așteaptă cuminți cititorul pe noptiera ta. Știi, îmi spunea
N-ai să știi
cât ne-am iubit într-o clipă cât o noapte, atunci când ai trecut atât de aproape de brațul meu când nici măcar n-ai gustat vinul, nu ți-ai luat pastilele nu te-ai ras, nici plâns nu erai când
Este uimitor câtă neîncredere poate să încapă între două scaune de autobuz
unde s-așază, la aceeași stație, în același timp, pe cuspida acelorași planete, la sincronul aceluiași pas venind din trecut, de pe unde s-or mai fi văzut, un el ș-o ea el american și ea un pic
Mai iubită decât serafimii
Și mai iubită decât serafimii a fost bunică-mea, vreme de un sat. Când stătea aplecată la fântâna salcâmilor, sperând să-și mijească fruntea vreun balaur din viitor, soacră-sa îi lipea broaște pe
plecată după potcoave de cai morți
Ce am învățat la școala chintesențial feministă: câteva cuvinte lungi, pronunțate graseiat predominant vocalice cu accent întortocheat despre picturi cu sens abstract care concordează cu starea de
Au bonheur des dames
au bonheur des dames se probează vise în cabine deschise. Femeile își varsă trupul în clepsidre din care ies mai mici decât au intrat, cu trăsături efemere puse-n vedere, și-mbrăcate-n dantele au
Duplicat
Ne-am privit o clipă și cât timp ți-ai studiat atent opțiunile, eu mi-am reglat cu grijă dublurile. Apoi m-am etalat toată cu naturalețea-mi deliberată. și chiar înainte să te închid m-a
și mai vârtos decât zăpada
când ai intrat tanti Lenuța își înșira pomenile, cozonacul mirosea a rânced, pronaosul nu ne-a mai încăput iar eu am rămas ca femeia dinaintea mărului. În numele foamei mele, am crezut că și tu ai
Are luna, câte una
Seara, când stau întinsă cu mâna stângă sub cap, sub jgheabul geamului opac, sub cerul gri, decolorat, sub cosinus de con rotit, recalculat și regândit mă uit în lung cu ochi profani, spre stelele
Deliberata naturalețe a convingerii de sine
Când iubesc, îmi pictez ochii în tonuri despre care nici nu știam că există vantablack, pervenche și, uneori, bordo. Deseori pregătesc dezbateri mentale despre tot ceea ce cred că
Se duc negocieri grele în Etruria și tu ce faci?
Aseară, înainte să închidem ochii, am discutat simplist despre hermeneutica situațiilor complicate, înțelese pe dos și despre erudiția paremiologică a civilizațiilor lipsă vreo 2.000 de ani și care,
Poezia nespusă
Astăzi ți-aș fi putut vorbi despre blazoane Ți-aș fi scris nimicuri epistemologice Despre heraldică și emoticoane Te-aș fi impresionat, desigur!, dacă ți-aș fi explicat cum funcționează
Despre menajul domestic, dar și alte cutii
Când am început, anul acesta, curățenia de vară, ca de fiecare dată, ne-am împărțit treburile prietenește. „Eu aleg praful”, și tu, tu ai zâmbit, pentru că praful era mai ieftin. „Bine, și eu aleg
