întrebare răsărind
între doi pui de plop
frați ai aceleiași zăpezi
despre ziua a treia a creației
nu au răspuns
dar s-au lăsat scărpinați
de niștă gândaci
mai mult roșii decât
sigur o să rămân repetent
la cursul de amintiri
sunt atât de atent la clipele prezente
încât uit până și cele mai importante detalii
nu
pe tine nu te uit
așa cum nu uit să vorbesc
să
închid cercul
peste praful drumului
și-mi scutur călcâiul stâng
de simbolurile ascuțite
pe care le-am călcat
involuntar
în picioare
acum nu mai contează
am gura uscată
sunt gol
iar
o moară cu ciocănele macină liniștită
boabe de grâu
copiii trimit bărci de hârtie
spre destinații necunoscute
pe jgheabul din care se adapă vitele
iar vrăbiile se ceartă în praf
ca semn că
pășeam desculț printre castani
încercând să descopăr
umbletul melcilor
rece
și uriașii înălțau către cer
degete contorsionate
în toamna lungă
poate prea lungă
doar vrăbiile gri
pe parchet
în partea de est a camerei
am o vioară veche prăfuită
deasupra ei
la o distanță de două palme împreunate
și un arcuș pe verticală
stă iisus
pictat pe interiorul unei scoarțe de
e cald afară
o să mă așez în curte
chiar în mijloc
fac un foc de surcele
și pun neapărat niște crengi de brad
apoi o să-mi îngrop talpa dreaptă în pământ
ca pe un bulb de crin
doar așa de
soarele roșu de la apus
trecea printre zăbrelele unei jaluzele
desfacându-se în fâșii de lumină
apoi se așternea liniar
peste sânii ei mișcați ușor
de ritmul unui vis
cu
la ultima radiografie
s-a găsit o coastă lipsă
pe scara interioară a singurătății
proprietarul imobilului
încerca o înlocuire forțată
cu o sulă de cizmărie
motivând potrivirea pe o
te strâng la piept ca o omidă
ocrotindu-și fluturele ce stă să se nască
pipăindu-i somnul
nu sunt
decât aburul ce înconjoară merindele calde
urma vagă a binelui trecător
peste pleoape
știi
întotdeauna va fi vorba
de vârful unui munte
pe margine stai liniștit
plimbându-ți tălpile privirii
peste capete țepoase de brad
o stână în vale
așteaptă cu porțile
închise în
pe câmpul păpădiilor
se plimba nestingherită o turmă de șobolani albaștri
lasând în urmă o dâră neagra
ca după trecerea unui râu de smoală
apoi liniște
o ploaie de fluturi cu ochi
ciopleam în geamuri imagini întoarse
pentru copilandri hazlii
pe străzi cad frunze ca în multe alte poeme
iar motanii își îndoaie cozile ciudate semne de întrebare
adresate călătorilor prin iarba
ținea piatra aceea în palmă
încercând să-i descopere sensul
cu ochii închiși
e ciudat cum poți simți centrul rece
al unui lucru căruia i se încălzesc
marginile
atunci a văzut o
plopii năpârlesc pe sub nori
a căror denumire științifică
nu interesează pe nimeni
cert este că pasul tău neauzit
și capul ușor aplecat spre stânga
îmi amintesc delicatețea
nu-mi pot aminti ce culoare aveai
în apus
zâmbeai ca o femeie sfinx
neterminată
și nu mai știu dacă părul tău se juca în vânt
aș putea însă face o disecție olfactivă
povestindu-ți fiecare
printre crengi
pâlcurile de vâsc
sub care nu te-am întâlnit niciodată
par cuiburi de ciori
iar în vale
viața ca o sarcină nedorită
rostogolindu-se
prin noroi și zăpadă
libertățile noastre se țin de mână
zburdând haotic
de-a lungul unei căi ferate cu maci
privești mirată spectrul culorilor
în ochii unei libelule
mereu întrebând
despre gustul ploilor de vară
pe masa
Am trecut pe strada cu plopi înalți, am citit ziarul cel mai citit, m-am uitat la cea mai vizionată emisiune, am băut probabil cea mai bună bere, am mâncat mâncăruri originale (nu tradiționale) în
ascuns într-o pana de gâscă
îți așteptam în fiecare seară degetele
mirosind a flori de salcâm
mă purtai peste foi îngălbenite
încet
atent
caligrafiind cuvinte sentiment
poate pentru
voluptatea de ieri
sublimată într-un balet greoi al cuvintelor
se transformă tiptil
căutându-și ecouri în cristaluri sunătoare
mă învăța cineva
indirect
să povestesc mereu fără farafastâcuri
ninge pe venus
ca-n visul unei picături de rouă
căzută de pe-o frunză de salcâm
într-o ciutură veche
acolo unde răsar nopțile
cu lună plină
peste lume s-așterne o liniște bună
împletită cu
desenez în jurul buricului
labirinturi pentru atingeri
întortocheate cotloane
vor îmbăta degetele grăbite
spre sânii cu miros de liliac
iar peste coapse voi turna
cuneiforme dezlegări
de