Poezie
The old ways
Bagatele 27
1 min lectură·
Mediu
pe parchet
în partea de est a camerei
am o vioară veche prăfuită
deasupra ei
la o distanță de două palme împreunate
și un arcuș pe verticală
stă iisus
pictat pe interiorul unei scoarțe de copac
privind spre cer
în colțul tridimensional
un păianjen cât bobul de orez
își caută loc
poate pentru prima pânză
ochii coboară înapoi pe carte
pe genunchi
în lumină
043.669
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lucian m
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
lucian m. “The old ways.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-m/poezie/142003/the-old-waysComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVCVcarmen mihaela visalon✓http://www.agonia.ro/index.php/poetry/135975/index.html
0
MCLucian, tu știi cu ce plăcere savurez ,,bagatelele tale\". Uite, am ajuns deja la a 27-a...:)
M-am tot gândit la ,,partea de est a camerei\" și ori m-am obișnuit între timp cu exprimarea ta, ori am fost de acord că restul de imagini sugerate au destul plus de simțire încât să compenseze trimiterea un pic aridă la răsărit, ori nu am găsit ceva mai potrivit, cert e că acum mă bucur deplin de poezia ta.
Nu o să vorbesc despre semnificații, nici despre stările antitetice sau complementare prezente mereu în versurile tale, remarc doar imaginea aflării lui Isus la depărtare de o rugăciune și un cântec de vioară, captiv într-o icoană, privind însă liber, sau poate veșnic. Sigur însă că tu nu te puteai opri aici, chiar așteptam sublinierea, iar vietatea infimă, trăind în versurile tale preț de o clipă cât bobul de orez, dar țesând început, a meritat așteptarea.
Am văzut, am înțeles, m-am liniștit. Pot citi înainte, pot privi răsăritul sau doar fereastra...
M-am tot gândit la ,,partea de est a camerei\" și ori m-am obișnuit între timp cu exprimarea ta, ori am fost de acord că restul de imagini sugerate au destul plus de simțire încât să compenseze trimiterea un pic aridă la răsărit, ori nu am găsit ceva mai potrivit, cert e că acum mă bucur deplin de poezia ta.
Nu o să vorbesc despre semnificații, nici despre stările antitetice sau complementare prezente mereu în versurile tale, remarc doar imaginea aflării lui Isus la depărtare de o rugăciune și un cântec de vioară, captiv într-o icoană, privind însă liber, sau poate veșnic. Sigur însă că tu nu te puteai opri aici, chiar așteptam sublinierea, iar vietatea infimă, trăind în versurile tale preț de o clipă cât bobul de orez, dar țesând început, a meritat așteptarea.
Am văzut, am înțeles, m-am liniștit. Pot citi înainte, pot privi răsăritul sau doar fereastra...
0