Toamnă lângă parc

\"pășeam desculț printre castani
încercând să descopăr
umbletul melcilor

rece

și uriașii înălțau către cer
degete contorsionate
în toamna lungă

poate prea lungă

doar vrăbiile gri se bucurau
de apa dintr-o baltă
și de bucata de covrig
împărtășită de-un bătrân
cu mâini uscate\"

eu as incheia aici.
Mi-a placut prima strofa, luata separat, aporape haiku.

intenționam să pun culoare în strofa aceea cu \"gri\", \"baltă\", \"uscate\", iar pistruii pe mâinile unui bătrân, dacă mai e și soarele la apus...

oricum, mulțumesc frumos de semn!

cu bine,

Ceva din consistența haiku-ului, un strop de sentiment bacovian - emoție de toamnă! Trebuie să fie frumos Bacăul, cu frunze și melci pe alei!

un batran imparte in toamna focurilor de departe, putin din portocaliu, vrabiilor gri...

Linea

Și puțin zbo (poate iluzoriu)trecător pe albastru pentru păsările gri.

Poezia ta e completă, Lucian, nu-i lipsește nimic. Are căutări, are urme, are zbor, are vîrstă. Are toamnă...

Evident, despre \"zbor\" era vorba mai sus. Uite...mi-a zburat o literă...

frumos surprinsă desfrunzirea copacilor într-o toamnă perpetuă pentru ei ca și pentru bătrânul prefigurat.

cu o întârziere impardonabilă vă mulțumesc pentru cuvintele și imaginile minunate lăsate aici. sunt mult peste așteptarile mele din momentul scrierii textului.

cu plecăciune,

tudore, mi-ai făcut o surpriză tare faină, atât cu steluța cât și cu referirea la pistrui ;)

mulțam tare frumos!