lucian m

în față se ridica un soare roșiatic și cețos în spate multele poveri pe care noaptea le-a luat de prin oraș pe gulerul paltonului s-a întâlnit parfumul tău cu frigul

ajunsesem la destăinuiri eu îi povesteam câ în ultima vreme mi se întâmplă mult prea multe lucruri mai puțin frumoase iar El îmi mărturisea că nu găsește nici un fel de rost gramaticii cum

făceam un exercițiu de deschidere a ușii pentru a intra cel ce nu era acolo apoi am ieșit și am așteptat să mi se deschidă dincolo de prag am înțeles că nu există interior sau

în vremurile acelea o papură maronie își scutura ultimul puf al podoabei sub zborul unui stol de guguștiuci o broască se ruga încet sprijinindu-și coatele pe locul din care

nu-i vedeam decât ochii restul era ascuns ochilor mei nu-i auzeam decât râsul restul era ascuns urechilor mele nu-i simțeam decât palmele cu care îmi facea din inimă o simplă turtă de

păpădiile căntă despre buburuze și despre copiii cu pufuleți la gură buburuzele cântă despre păpădii și despre mamele copiilor cu pufuleți la gură iar mamele își adorm copiii cântându-le

are o plăcere ciudată de a fi sărutată pe tâmplă ne ținem de urât seara pe marginea stângă a bărcii eu pescuiesc iar ea își încordează fesele de fiecare dată cand eviscerează peștii cu o

din bolta-ntunecată a unui naos cad picuri ceruiți pe umerii unei sutane cu palmele împreunate sub barba arămie se roag-un păcătos bătrân iar candele ascunse de catapeteasmă împrăștie

acum cateva zile o micuță japoneză se apucă să numere în fiecare dimineață florile de cireș întrebându-se unde ar putea depozita atâta minune de azi au început să se scuture dar la

desenam cu palmele traiectorii pentru fulgii de nea ce îți acopereau pleoapele buzele tale gustau pofticioase din alb iar eu descopeream iluziile iernii schițate suprarealist pe obrajii ca

la marginea pădurii brazii se lăsau încă de aseară în voia celei mai blânde ninsori o păsăre albastră desenează viori în zborul ei printre fulgi iar pe prispa unei case cu horn

ochii tăi vor afla atât de multă frumusețe încât o să te doară cu lacrimi ca după lupta lui iacov un puf mai alb decât neaua se zbate cuprins de la mijloc în gheața subțire și ți-e

am transformat războiul de țesut într-o mașinărie de fabricat pansamente pentru răni provocate de alte războaie folosesc vocabule pe post de ițe iar din onomatopeele oamenilor fericiți fac

zâmbesc în dimineața asta puberă un puf de gutuie îmi gâdilă aurora peste coama unui stejar chinuit de vânturile îmblânzirii ceața de pe ochi se împletește cu aburul cafelei scurgându-se

simplu și netocmit ca un copac abia doborât visam dincolo de orice supoziție că mâinile sculptorului seamănă izbitor cu ale mele cobor privirea spre modestia cu care moare un cub de gheață

până atunci nu aflasem treptele ușurând sarcina nici bârnele de brad de care s-au tot șters palme împreunate sângerând în rugăciune mai apoi slalom printre oamenii sugativă însetați de

m-am întins pe burtă cât sunt de lung să ating cu vârful nasului zăpada abia așternută pe o frunză de anul trecut am aflat de la un gândac încă amorțit că ar fi reavănă și se topește

în momentul acela când nu știi dacă să mai spui noapte ori poți crede că e deja dimineață un colibri galben ca lămâia a confundat reflexia lunii de la marginea lacului cu o floare de

încâlciți între pletele tale câțiva demoni bezmetici urlau după turme de stele tu dormi ca un smochin a cărui rădăcină nu știe nimic despre puiul cuibărit între ramuri și-abia spre

ceasului meu îi lipsește acul orar dintr-un capriciu vreau să știu doar în care parte a orei mă aflu poziționarea față de necunoscut ca în jocul nocturn al licuricilor țin minte că te-am