Încercare de înțelegere

nu pot cand te prind primul sa nu las semn, fie el pozitiv sau negativ in sfera de apreciere subiectiva (mai rar negativ, recunosc :)).
deci (ca sa crizez toti academicienii cu deciul la inceput). o teologie care place prin expunerea idei, creatie si creator. pasna aici tema veche, (nimic nou sub soare), desi o umbra de rastalmacire exista in acel visam dincolo de orice supozitie(crede si nu cerceta se pierde pe drum). de aici mai departe imi place cum dezvolti ideea.
contradictoriul totusi presimtit din visatul primei strofe, se resimte acut in ultima, intr/o formulare care se auto/exprima apeland la oximoron / un oximoron apofatic cum ar veni, daca formula delirica se accepta :)
pacut

florine, ca de obicei :)
când am văzut titlul comului tău mă gândeam că iar am făcut vreo trăznaie sau și mai rău folosesc șabloane. din conținutul comentariului am înțeles (sper că bine) că nu e așa.
și m-a distrat formula delirică a \"oximoronului apofatic\" :)
mulțumesc de trecere și semn!
cu bine,

fiecare strofa in parte e un mic poem de sine statator, fiecare fiind inchegat, complet, definit.

mulțumesc frumos pentru trecere, semn și aprecieri. te mai aștept!

Punctez:
expirația săvârșește finalul
vale scărmănată de vânt
și finalul: n-am văzut încă pe nimeni
care să urce
coborând
într-o facere simbolistică doar mâinile creatorului cu modestie coboară privirea topind îndârjirea din noi comparată cu acel cub de gheață, simplu dar plin de semnificații poemul tău, simplitatea determină interpretări pline de imaginație, mi se conturează tablouri...

\"n-am văzut încă pe nimeni
care să urce
coborând\"
intr-o zi eu am vazut ploaia.. nu stiu daca am vazut-o urcand coborand sau coborand urcand.. una din doua
placut :)