Despre povești

Frumoasă atmosferă, de cămin cu flăcări în șemineu și povești de iarnă. Remarc:
\"și nu știam dacă vocea ei
ca un miez de pepene galben
sau parfumul
sau degetul mic cu care trasa rotocoale pe obrazul meu
sau dacă nu cumva toate astea la un loc
m-au trecut
pragul\"
Interesantă pauza dintre m-au trecut pragul\" și \"de dincoace\"!

Îmi pare că mă aflu în fața unui tablou, povestind încet și în nuanțe calde, istoria unei mari iubiri.

Iar dincoace ...

da, stilul inconfundabil al lui Rosi de a impleti simturile in vers. auditivul cu olfactivul, olfactivul cu vizualul, vizualul cu auditivul, etc... isi dau mana intr-o hora si aduc inima celui care citeste in starea in care sa bata \"în ritmul
unui final
de poveste\"
cu prietenie,

florine, interesant că ai ales pasajul cu pricina ;) pauza e una de schimbare a reperului;)

trandafiras, daca drumurile noastre nu sunt făcute din dragoste, atunci ele sunt pierdere de vreme. este, fireste, o frumoasă iubire;)

costine, tu mă \"citești\" întotdeauna și văd că mă și desconspiri ;)

vă mulțumesc pentru surprinderea atmosferei și pentru semnul lăsat!

cu bine,
rosinante

frumos!

Oniric, metafore ce dau spiritului un fel de delicatețe în a îmbina cuvintele, curgător, precum valul liric purificat de balasturi, formă aerată, timpii bine acordați, început sau final de poveste, esența este întotdeauna spre lumină.

lângă pernă
așezată ca un căluț de mare picior peste picior
și pieptul înainte
îmi citea o poveste cu îngeri

Ascult mai departe, poetul își deapănă visul.
Ela

cristina, mulțumesc! te mai aștept!

ela, frumoase cuvinte ai lăsat tu aici. mă bucură asta. mulțam frumos pentru semn!

cu bine,

Am vrut sa las un modest semn al trecerii mele si vreu doar sa spun ca poemul e superb, absolut superb in toata esenta lui.
\"Sfarsitul mirarii de a fi
Sfarsitul povestii in care eram copii...\"

mulțam și ție de semn și te mai aștept!

mulțam și ție de semn și te mai aștept!

Așa e, Lucian...asta e atmosfera în care putem vorbi ,,despre povești\". Într-o poziție de veghe relaxată, de prezență și protecție învăluitoare, inspirată, ascultată, insinuantă, o calmitate unduitoare.
,, stăteam cu pleoapele trase ca două jaluzele
ce nu lăsau întunericul dinăuntru
să iasă spre lumină\"...din nou așa e, Lucian, spaimele copilăriei așteaptă povestea, au nevoie de ea să poată ,,trece pragul\" spre liniște, spre zâmbet, spre confirmarea binelui și a unui happy-end, spre somn...
Duios ai scris poezia poveștii, nici nu se putea altfel...
Uite că și acum, mai mărișori oleacă, ne trezim cu aceeași nevoie...dovadă versurile tale, dovadă somnul ce începe să mă curteze ascultându-ți povestea. E bine când avem o așa amintire să ne treacă pragul.
Nu mai e nevoie, cred, să îmi reafirm încântarea deplină cu care mă înfrupt din ,,bagatelele\" tale.

mereu cititoare fidelă a bagatelelor mele. mulțumesc încă o dată și chapeau bas pentru empatia cu stările transmise.

rosinante

\"vocea ei
ca un miez de pepene galben\"
Am desprins această frumoasă metaforă care dă strălucire poemului. Poate că ar fi trebuit lucrat totul în acest stil, căci, pe alocuri, discursul e mult prea previzibil și se încarcă de lejerități comune...

trebuie să spun că sunt onorat de vizită și de semnul lăsat. o să încerc să fiu mai atent pe viitor la eliminarea, pe cat posibil, a predictibilității.

mulțumesc,